Am ajuns dimineaţă de tot în acelaşi Bucureşti agitat, cu aceeaşi gară plină de cântăreţi şi actori amatori, care jeleau cu patos tinereţile şi vremurile trecute. Atâta doar că totu-i alb şi încă ninge. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu porumbeii de pe pervazul meu, dar sper să se întoarcă în curând.
Melcii şi girafa îs bine, eu la fel şi-s gata să încep perioada întunecată a vieţii de student şi-anume sesiunea.
Mă întorc la somn, că e gratis 😉
Porumbeii mai mult ca sigur ca au murit inghetati, undeva la geamul tau, privind disperati dupa o urma de umanitate din partea ta. Dar tu erai acasa, departe, la adapostul multelor grade celsius oferite de centrala termica pe gaze si plapuma mai mult decat calduroasa. CRIMINALO!!!
Acum Ralu plânge, Ariciule… Nu te doare sufletul?
[sugestie de răspuns: Nu, pentru că n-am]
cat ai facut pana la bucuresti?
7 ore jumate, cât scria pe belet 😀