Îs inerente în viaţă. Nu cred pe cei ce bat cu pumnul în piept că n-au regrete.
Supravieţuirea presupune să faci alegeri mereu, iar alegerile înseamnă în mod firesc renunţări. Iar unele ajung să-ţi urmărească existenţa. Facem greşeli că asta ni-i sortirea şi câteodată reuşim să şi învăţăm din ele. Alteori închidem voit ochii şi ignorăm cu impertinenţă realitatea. Care e şi ea relativă.
Oricum ar fi însă, regretele apar mai devreme sau mai târziu şi macină mai mult sau mai puţin pe cel ce le are. Şi pentru că nimeni nu le-a anihilat până acum şi nici şanse să se întâmple asta prea curând nu sunt, e de bun simţ -cred eu- să alegi de cele mai mult ori a face în detrimentul lui a nu face.
E mai comod pentru mine să regret ce s-a întâmplat decât ceea ce nu, desigur în limite proprii şi antestabilite.
