Banca de timp

Sesiune. Lipsă de timp.

Zice unii că time iz mani, respectiv că timpul e cea mai valoroasă resursă.

Eu am oareş’ce aplecare spre bizniz, aşa că am şi speculat mesajul pe care îl dă piaţa. Pre multă cere de timp şi deocamdată e monopol aici…Ne trebe ofertă.

Eu mi-aş deschide o bancă de timp. Să fie depozite de timp, să depună toţi ăia pierde-vară care oricum nu folosesc la nimica ce le-a fost dat moca de la natură şi să ia cu împrumut ăia carora nu le mai ajunge ziua de 24 de ore. Aş avea o piaţă fantastică în sesiune. Aş da ore la studenţaşii cu nevoi disperate, aş salva lumea de la pieire, aş face intre în declin piaţa ţigărilor şi a cafelei şi a beuturilor energizante şi aş umple crâşmele în sesiune.

Îmi şi închipui cum aş face rapoartele alea de bonitate. Cum aş trimite inspectori să vadă dacă respectivul merită ore cu împrumut şi dacă are cum să le plătească la timp.

Mă tot gândesc ce-aş cere garanţie şi cum procedez în caz că uaminii îs neserioşi şi nu mai aduc orele înapoi. Cum ar fi să te sune recuperatorii de credit să-ţi spună să aduci de urgenţă orele înapoi…? Cum ar fi să rogi un preten să vină să gireze pentru tine, cu riscu de a fi nevoit să plătească el datoria, în caz că eşti neserios?

Cum ar fi să am concurenţă neloială apoi din partea cămătarilor, care or să înceapă să dea şi ei timp pe datorie, da fără acte?