Bursă Erasmus

La rugămintea unei prietene de-a unui prieten- pe numele lui Vlad, am acceptat azi să răspund unor întrebări referitoare la bursele Erasmus. Cele scrise de mine urmează să o ajute la una din temele pe care le are de întocmit la facultate .

Mi se pare însă că ar fi util să împărtăşesc ce-am scris pentru că întrebările îs bine formulate, iar răspunsurile v-ar putea convinge să aplicaţi cât mai curând pentru o bursă.

Iată aşadar ce-a ieşit din mini-interviul nostru:

Înainte de toate, te rog să-mi spui câteva detalii despre tine (numele, vârsta, facultatea la care eşti în România, în ce an eşti studentă etc ) ,care sunt trăsăturile care te definesc cel mai bine (cum te-ai descrie), ce te face să fii altfel decât ceilalţi şi cum reuşeşti să mergi mai departe atunci când dai de greu.

Raluca Daniela Hriţcu, 20 de ani, studentă la Marketing, ASE Bucureşti, anul II.

Ambiţioasă, extrovertită, iubitoare de stres, excelentă în tot ce fac atunci când mă presează timpul. De altfel, am uneori tendinţa să amân lucrurile până pe ultima sută de metri. Îmi place senzaţia de “departe”, deşi tânjesc uneori după cei şi cele de acasă. Nu am avut posibilitatea să călătoresc mult până acum aşa că nu scap nici o ocazie de a mă urca în tren sau în maşină şi de a mă duce…

Îmi cunosc potenţialul şi mă chinui să-l exploatez cât mai inteligent cu putinţă. Îs diferită prin modul meu uşor “învechit” de a vedea şi judeca lucrurile, mi-e greu uneori să mă apropii de tinerii obişnuiţi ai generaţiei mele, dar reuşesc totuşi să mă integrez bine în orice mediu. Îs tolerantă şi zâmbitoare. Nu-mi place că uneori nu am curajul să spun exact ce gândesc, pentru că mi-e teamă să nu rănesc.

Gândul că cineva veghează mereu la tot ce fac şi că ai mei au investit încredere, timp şi bani în mine mă face să-mi continui mereu munca, indiferent de micile sau marile obstacole.

 

1. Când ai plecat cu bursa Erasmus, în ce ţară şi la ce universitate, şi pentru cât timp?

1 februarie 2008, în Olanda la Universitatea din Amsterdam. Voi sta aici tot semstrul doi.

2. De ce ai participat la acest stagiu?

Îmi doream de foarte mult timp să studiez în afara ţării, însă imediat după liceu nu am avut curajul să aplic pentru o facultate străină. A fost o provocare mare să vin la Bucureşti, deşi Iaşiul mi-ar fi fost mai aproape. Voiam să văd o altă lume, un alt mod de a gândi şi mai ales un alt fel de a învăţa.

3. Odată ajunsă în ţara respectivă, care a fost primul lucru (sau primele lucruri) care ţi-a(u) atras atenţia (plăcute/neplăcute, ciudate etc) ? Descrie sosirea ta acolo.

Curăţenie şi aer curat. E atât de constrastant cu Bucureştiul, încât e imposibil să nu observi. Un aeroport enorm şi apoi o gară impozantă şi bine îngrijită mi-au dat certitudinea că mă aflu undeva unde o să mă simt bine. Bineînţeles că în prima zi a trebuit să rezolv problema cazării, însă n-a fost nevoie nici de şpagă ca să treacă acreala funcţionarilor, nici de cozi, nici de pile, nici de calmante, nici de bocete, nici de salopetă de muncitor ca să-mi fac camera locuibilă. A însemnat aproximativ 15 minute de stat de vorbă cu oameni zâmbitori care îşi cunoşteau şi respectau meseria şi care mi-au explicat cu răbdare conţinutul contractului şi toate procedurile ce urmau a fi făcute. Camera era curată şi plină de tot ce mi-ar fi putut trebui.

Nici azi nu-mi revin din şocul toaletelor. Concret: deşi ca fiinţe umane, olandezii au aceleaşi dotări ca şi românii, ei reuşesc totuşi să nimerească mereu vasul de toaletă, pot să se spele pe mâini fără să distrugă chiuveta şi nu fac asta pentru că stă cineva cu ciomagul în urma lor, ci pentru că sunt educaţi. Toaletele din facultate sunt curate şi dotate cu săpun, hârtie igienică şi toate cele necesare în permanenţă iar curăţenia e comparabilă cu cea a băii personale de acasă.

4. Ce greutăţi/dificultăţi ai întâmpinat acolo (financiare,sociale,culturale etc)

Dificultatea cea mai mare, aşa cum am mai menţionat şi în alte posturi – e cea financiară. Totul e de vreo 3-4 mai scump aici, ceea ce mă face să fiu o şi mai mare admiratoare a salatei, ca fel principal de mâncare.

Vremea e şi ea destul de urâtă, pentru că bate vântul aproape continuu şi e o umiditate foarte mare în aer.

5. Cum ai fost primită în universitatea gazdă, de către profesori/ceilalţi studenţi?

Cu respect. Şi cu distanţă. Oamenii îs ceva mai reci unii cu alţii pe aici, sunt colegi cu care chiar nu am relaţionat niciodată, pentru că simt în privirea lor că nu le-ar plăcea să-mi acorde nici 5 minute din timpul lor. Profesorii sunt de obicei adevăraţi experţi în domeniul lor, oameni care discută în cunoştinţă de cauză şi care nu-s acolo pentru că se trag din familii de securişti. N-au diplome cumpărate şi asta trezeşte respect din partea studenţilor, care la rândul lor nu-şi bat joc de timpul petrecut acolo. Îs bine pregătiţi şi pasionaţi de ceea ce studiază, ceea ce mă motivează.

6. Ce îţi lipseşte cel mai mult  ?

Familia.

7. Descrie în 3 cuvinte experienţa pe care o trăieşti.

Civilizatie, respect, corectitudine. Trăiesc înconjurată de asta.

8. Cu ce gânduri ai plecat din România ? Totul decurge conform aşteptărilor tale?

Niciodată socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Mi-au fost depăşite aşteptările. Şi nu doar cele pozitive, din păcate.

Vreau să cunosc oameni şi culturi dintr-o perspectivă mult mai personală decât cea la care am avut acces până acum. Vreau să învăţ ceva mai mult şi mai bine decât în România. Am avut deja ocazia să discut cu zeci de tineri din alte ţări şi am abordat teme ca politică, educaţie, economie, nivel de trai, planuri de viitor. În ceea ce priveşte şcoala, se pare că până acum n-am ştiut ce înseamnă cu adevărat. Nu se compară seriozitatea temelor, a notării elevilor, a modului de predare cu ceea ce se întâmplă în România.

9. Care sunt diferenţele pe care le simţi de când eşti acolo? Te-ai schimbat în vreun fel? (tu ca persoană , felul de a gândi, de a te comporta etc)

E prea puţin timp pentru ca un om să se schimbe. Sunt aici abia de 6 săptămâni. Îmi pare bine că şi în ţară am fost mereu un om serios şi preocupat de şcoală, civilizat şi educat, aşa că nu mi-e greu să mă adaptez aici. Aspectul referitor la care într-adevăr fac progrese e cel referitor la modul meu de a învăţa. Acasa făceam asta doar printr-o simplă lectură a manualului, cu o noapte înainte de examen. Aici e nevoie de mai mult efort.

Mi-am mai amintit ceva de care îs mândră. Profesorii mei nu au copiat nimic din cărţi străine ca să-şi încropească propriul manual. Ei ne trimit direct la scrierile originale, iar articole scrise de profesori apar în bibliografia pentru examen doar dacă profesorul în cauză a descoperit într-adevăr ceva nou, revoluţionar în domeniul în care activează.

10.Cât de mult contează stagiul Erasmus pentru tine ? Ai mai încerca o asemenea experienţă?(explică de ce da/ nu)

Am făcut multe eforturi ca să obţin bursa şi evident că ea contează într-o măsură enormă pentru mine. Mi-am făcut familia mândră şi mi-am dovedit încă o dată că se poate, dacă există voinţă. Din păcate, bursele Erasmus pot fi obţinute o singură dată, aşa că nu pot repeta experienţa, însă sper că voi reuşi totuşi să o fac cu un alt tip de bursă. Simt că m-am înbogăţit cultural şi spiritual foarte mult într-un timp scurt, iar situaţiile în care trebuie să te descurci singur, departe de casă, într-o ţară străină nu fac decât să te maturizeze, să te mai pregătească puţin pentru viaţă.