Pentru că e Ajun de Crăciun şi pentru că aşa fac de când mă ştiu o să merg şi anul ăsta cu colinda.

Când eram miniştrumfă depindeam de frate’miu pentru transport. Colinda era un mic business, el fiind încă de atunci un mare vizionar al afacerilor, speculator de mare fineţe, mirosind banii unde nimeni n-ar fi bănut. Aşa că totul era organizat: colindă deosebită, nu orice cântecel, repetiţii de una singură şi apoi proba finală în faţa lui, lista cu cei pe care urma să-i colindăm, traseu făcut chiar de el astfel încât să nu ocolim şi porneam.

Banii, de fiecare dată mulţi, se împărţeau după un algoritm simplu şi enervant de logic:

1. Se scădeau banii de benzină

2. Banii rămaşi se împărţeau egal, jumate lui, jumate mie.

Încă de la început se ştiau regulile: nu stăm mult în nici un loc, pentru că inclusiv timpul era calculat la limită. La sfârşit, nu aveam voie să mă răzgândesc în privinţa împărţirii banilor şi nu aveam voie să pârăsc părinţilor nici un fel de abuz ce mi s-ar părea mie că are loc. Banii care îmi rămâneau era mulţi, plăcerea de a fi admirată de toate neamurile şi toţi cunoscuţii pentru o colindă atât de lungă şi de specială plus teama că n-o să mă mai ia la anul mă făceau să îi dau bani cu plăcere şi cu inima împăcată.

Acum vreau şi eu să îi exploatez pitica (fetiţa fratelui meu), însă pe ea n-aş convinge-o sub nici o formă să-mi dea bani, pentru că mă ameninţă la orice pas că sună la Protecţia Copilului. Alte vremuri, altă distracţie 😀

Au venit apoi anii de şcoală şi cetele de 30 de copii care umblau pe la uşile profesorilor, cu colinde pregătite. Am fost şi eu mândră membră de ceată şi am simţit mersul cu colinda  ca fiind unul din cele mai frumoase momente de peste an.

Pe un ger cumplit, Diana îşi lua an de an chitara şi noi-restul-foile cu versuri. Cântam cu bucurie pentru câteva momente neoficiale alături de profesori care se dovedeau mereu mai calzi decât ne-am fi închipiut, pentru vin şi sarmale, pentru cozonac şi voie bună.

Şcoala s-a terminat, dar Ajunul încă înseamnă pentru mine colindă, aşa că anul ăsta alături de o ceată mai mică decât cea de anul trecut şi mai mare decât cea de anul viitor o să mă duc să vestesc Naşterea Domnului.

Crăciun Fericit!

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

This article has 2 comments

  1. nikosita Reply

    craciun fericit, sarbatori cu mult cozonac si vin fiert si numai bine 🙂 drum bun. scuze de intarziere(plecata din oras:D) si la muuuulti ani!!

  2. Pingback: Aplauze | Mai departe

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *