Azi m-a lovit gândul ăsta. Şi încă mă doare, pentru că m-a izbit violent.
Am întrebat un om la care ţin enorm: ce mai faci? Mi-a zis bine, m-a întrebat şi el pe mine, am răspuns sec, am zis că bine, am discutat de cum e vremea şi am închis. Gata. A murit flacăra discuţiilor noastre. Noi azi n-am vorbit, ci ne-am simţit prost simultan că n-am avut nimic a ne spune.
Am greşit mult în trecut. Am menţinut o relaţie în moarte clinică câteva luni bune pentru că n-am avut tăria s-o deconectez de la aparate atunci când mi-am dat seama întâia oară că nu mai sunt şanse. Şi am aşteptat o pană de curent. Când nici ea n-a venit, am smuls în cele din urmă sursa vieţii acelei defuncte legături. Toate lunile acelea, discuţiile platonice erau despre ce-a făcut fiecare în ziua respectivă. Ai mâncat? Eşti obosit? E o zi grea mâine? Somn uşor. Ce mai faci?
Amici cu care altă dată pălăvrăgeam ore în şir şi tot aveam încă de discutat câte ceva mă întreabă azi ce mai fac. Şi le zic bine. Pentru că ştiu că nu aşteaptă mai mult de atât. Şi că ar fi ciudat să le spun că muncesc la un proiect, că azi am mâncat prima data o salată de rucula, că am citit despre cum oamenii de marketing de la Shell au folosit hipnoza ca să afle de ce oamenii aleg anumite benzinării în detrimentul altora (s-a dovedit că alegerea era una instinctuală, reflectând alegerea pe care o făceau părinţii lor, când ei aşteptau cuminciori pe bancheta din spate), că am o problemă de comunicare într-una din echipele de la facultate şi mi-ar prinde bine nişte sfaturi şi că am nişte şosete absolut fantastice. Şi nu le spun. Pentru că ştiu şi eu că Ce mai faci? e sfârşit şi nu început de comunicare..
Şi mă simt vinovată pentru ce a fost şi întreb Ce mai faci? Şi sper altceva decât Bine.
Hai să facem un exerciţiue de comunicare. Voi ce mai faceţi?
Buna Raluca !
1. Studiez cam tot ce tine de contabilitate, incerc sa invat de la sotia mea cat mai multe, sunt fascinat cu fiecare zi care trece tot mai mult de internet, iubesc, rad, sper, ii pregatesc ceva sotiei de mancare.
2. Dupa parerea mea intrebarea “ce mai faci? ” ar trebui eliminata din vocabularul nostru , pe marea majoritate ii indeamna la un scurt si sec “bine” .
3. Parerea mea este ca mereu este ceva de spus , conteaza si daca vrei asta.
In fine, bafta multa cu prietenii ! Banuiesc ca stii deja ca flacara intre doi prieteni, amici, trebuie mentinuta de amandoi si trebuie sa se vrea.
“Ce mai faci?” e o intrebare frumoasa, pe care unii oameni ar vrea s-o auda in fiecare zi, in sensul ca..sa se intereseze careva de viata lor, dar n-au parte.
Cat despre raspunsul sec ” Bine”..asta tine de amicul/amica care e intrebata.
Daca nu ii duce capu la un raspuns mai normal, daca nu-i duce capu sa lege o propozitie, sa socializeze putin…problema lor.
Raspunsurile astea tin de caracterul omului si de dorinta lui de a conversa..
Mai pot spune multe legat de topicul acesta dar ma abtin.
Un lucru important mai vreau sa spun: Sa nu incetati sa va intrebati prietenii, cunostiintele ” Ce mai faci?” ca unii din ei poate abia asteapta sa fie intrebati asta.. ( e un gest de interesare, arati ca esti macar putin interesat de ce mai face persoana aia..)
@ Cristian: Multumesc mult pentru raspund. Ma asteptam sincer sa fie mai multi care sa spuna ce fac, dar ma bucur ca mai suntem macar cativa care putem raspunde la asta.
@ BelloJo: as mai mentiona ca atunci cand intrebi pe cineva ce face chiar sa iti doresti sa stii asta, ca altfel se vede usor dezamagirea de pe fata ta atunci cand cineva chiar incepe sa-ti povesteasca
Uneori ma abordeaza pe messenger persoane cu care n-am mai vorbit de foarte mult timp. Si, fireste, conversatia incepe cu “Ce mai faci? [ cu varianta ” ce-ai mai facut?” ]. In primele secunde stau si ma intreb cat de mult ar trebui sa detaliez. Sa raspund platonic sau sa incep sa povestesc pe bune?
Mie de multe ori mi se întâmplă să vreau să vorbesc cu cineva şi să n-am inspiraţie. Şi nici nu-mi place sentimentul artificial de a căuta ceva anume doar ca să ies din pana de inspiraţie.
Să răspund… laconic? 🙂