Credinţă

Îmi amintesc şi acu inclusiv locul în care scria în manualul de istorie că De-a lungul timpului, Biserica a fost instituţia care a ţinut neamul românesc laolaltă.

Şi au fost vremuri grele de-atunci şi până azi, şi Credinţa şi ai săi credincioşi au fost motiv de asuprire şi cenzură. Indiferent de greutăţi însă, speranţa izbăvirii şi acceptarea unui Dumnezeu atotputernic şi atotştiitor au făcut să curgă altfel zilele. Şi fie ei departe de casă sau ţinuţi departe de cele sfinte, oamenii au întreţinut focul credinţei, uneori cu preţul vieţii.

Nu-i credinţă să te duci mereu la Biserică sau să fii făţarnic. Dar dacă sufletul e cuprins sincer de credinţă, a te duce din când în când la Biserică poate fi o binecuvântare.

Am învăţat încă o dată că apreciez orice la adevărata lui/ei valoare doar atunci când mă confrunt cu lipsa acelui/acelei ceva.

Am tânjit după o slujbă religioasă românească şi norocul a făcut să întâlnesc pe cineva care m-a dus direct la biserica ortodoxă română. Am fost în Belgia, în oraşul Antwerpen şi am asistat după multă vreme la o slujbă – ţinută de către Preotul Prof. Dr. Ioan Dură.

Mi-i plină inima de bucurie că am reuşit să ajung acolo şi că am aflat că sunt ţinute slujbe şi mai aproape de mine, în Olanda, în Schiedam.

Pentru toţi cei interesaţi de asta, recomand accesarea http://www.bisericaromana.nl/.

Concluzii:

• Limba română sună mai dulce când eşti departe.
• Slujba de dumincă e mai frumoasă şi mai plină de înţeles când o aştepţi cu atâta nerăbdare.
• Numărul mare de români pe care i-am văzut în biserică îs dovada că preotul îşi face cu dăruire meseria, iar cuvintele şi harul lui aduc mângâiere celor loviţi de dor.
• E o comunitate destul de mare de români, atât în Belgia, cât şi în Olanda.
• Pentru românul neumblat prin lume din mine, a fost un şoc că nu am văzut nici o vamă la trecerea din Olanda în Belgia. Pur şi simplu eram în maşină, pe autostradă şi am primit un mesaj cu noile tarife pentru telefonia mobilă din Belgia, semn că trecusem graniţa.
• Atât cât am apucat să văd, Belgia mi s-a părut la fel de curată ca şi Olanda
• Mai toţi românii cu care am vorbit speră să se întoarcă într-o zi acasă, însă recunosc că e o perspectivă din ce în ce mai îndepărtată. E greu de imaginat că ar putea reuşi să aibă acelaşi status social şi că ar putea să fie apreciaţi în ţară la valoarea lor reală. E trist, însă atâta timp cât România nu o să înveţe că trebuie să acorde respect înainte de a-l pretinde, îs mici şansele ca cei ce pot într-adevăr să schimbe ceva, să şi rămână acolo să facă asta…