Aşa-i că-ţi place să critici? şi mie. Mult.E bine s-avem păreri. Mereu am susţinut asta. Da ridic altă problemă.Cât de constructive îs criticile? Tu ştii să emiţi una?
Ştii să spui despre ceva Nu-mi place/ Nu e bun pentru că….şi ar fi mai bine dacă…. ? sau te limitiezi la E naşpa şi aici se termină tătă sforţarea ta intelectuală?
Zic asta pentru că şi eu aveam destule scăpări. Îmi plăcea să critic fără să am argumente şi mai ales fără să am o idee mai bună sau să pot propune o direcţie de dezvoltare. Dar am depăşit momentul şi încerc să emit păreri numai când ele sunt relevante.
Pe acelaşi principiu moderez unele comentarii. E ok să aveţi păreri, e ok să nu fiţi de acord cu ce şi cum scriu aici dar dacă tot argumentu vostru se reduce la o invitaţie să stau în genunchi şi s-o s*g, fără să-mi explice cum să fac ca pe viitor să nu mai primesc astfel de invitaţii, mă văd nevoită să refuz. Şi invitaţia şi comentariul.
Şi mai e ceva unde noi, în ansamblu, avem de lucrat: Modul cum primim o critică. Uite o metodă bună de tot, pe care eu am adaptat-o din ce se întâmpla în Organizaţia Tineri pentru Tineri.
Acolo lucram în echipă şi după orice proiect ne adunam faţă în faţă şi dădeam feedback fiecărei persoane, pe rând pe modelul Mi-am simţit când/ nu m-am simţit bine când pentru că …. . Iar persoana care primea avea dreptul să spună doar Mulţumesc Atât. Fără justificări, fără să explice, fără să contrazică. Nu se intra în dezbateri inutile dintr-un motiv foarte simplu: Nu puteai să-i spui unui om că nu are dreptate că a simţit ceva. Că n-aveai tu de unde să ştii ce-a simţit el sau să-i spui că e greşit modul în care a simţit.
Şi aici depinde de fiecare om, de inteligenţa lui şi de puterea lui de adaptare: Poate el să înveţe ceva din critica respectivă? Poate el să evalueze dacă merită să se schimbe, dacă e pertinent sfatul, poate să accepte că ceva nu merge bine şi mai ales poate să evolueze sau doar se frustrează cânt este criticat?
Eu merg pe prima variantă. Voi?
Ambele pot merge. Accepti ca un lucru nu ti-a iesit si te simti si frustrat ca puteai face mai mult. Important este sa nu iti exteriorizezi frustrarea caci atunci demonstrezi cat de “redus” esti. Este normal sa ai parte de critici. Este ideal sa te alegi cu ceva din ele!
Si totusi, deseori “e naspa” este singura concluzie. Sa zicem, citesti o carte bunicica, zici “e bine ca…e naspa ca….”. Citesti o carte absolut execrabila, chiaqr nu poti trece de “e naspa” din simplul fapt ca este asa de ingrozitoare incat nu poti sa separi trasaturile individuale astfel incat sa poti enumera toate defectele acelei carti.
Ma enerveaza teribil persoanele care se oftica atunci cand le zic direct “e naspa”, fiindca dup-aia se simt si mai insultate cand trebuie sa le explic ca este asa de naspa ca nu pot exprima cat de naspa e.