Cunoaşte-te pe tine însuţi!

Pe frontispiciul templului din Delphi este scris:  Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte întregul Univers, cu energiile şi forţele sale ascunse şi înclin să cred că ar trebui popularizat dictonul. Mai mult decât atât, recomand scurte şedinţe de meditaţie asupra acestui adevăr.

Să-ţi cunoşti propriile forţe şi mai cu seamă propriile limite mi s-ar părea  ideal în lumea ipocrită în care trăim.

Libertatea e desigur o noţiune prin excelenţă relativă, cu menţiunea că nu-i normal ca libertatea ta să afecteze libertatea celorlalţi. Eşti liber să te crezi Buricul Pământului, dar nu-mi impune mie să cred asta.

Pe piaţa muncii se cer astăzi oameni care ştiu şi pot a se autoevalua, iar asta e o calitate demnă de pus în CV. M-am şi ne-am cam săturat până peste cap de cei ce-şi supraevaluează funcţia. Secretare convinse că fără ele dă faliment instituţia, asistente fără de care Pământul nu s-ar mai învârti în jurul propriei axe, pseudo şefi peste tot.

Manifest o silă profundă faţă de toţi cei care tratează semenii lor ca pe nişte materii fecale. Mă revoltă că trebuie să dau şpagă pentru a obţine lucruri care mi se cuvin. Mă oripilează zâmbetul fals şi excesele de amabilitate pe care le utilizez când intru în câte un birou de neom. Mi-e scârbă de accesele de superioritate.

Îmi stârnesc milă cei care îmi zbiară în faţă, deşi stau excelent cu auzul, că ştiu ei bine ce fel de om sunt, că mă cunosc perfect. Nici eu nu mă cunosc încă şi îi provoc mai degrabă să se cunoască ei înşişi întâi. Atâta doar că provocarea e pentru oameni inteligenţi.