Un tânăr care s-a apucat de curând de blogul ăsta(pasionat de călătorii cu trenul şi “mijloacele de transport folosite in cartea lui Jules Vernes “Ocolul Pamantului in 80 de zile””) m-a întrebat de ce Revolte. De ce se cheamă blogul meu Revolte.
Şi m-am gândit să vă zic tuturor. L-am început într-un moment de revoltă, la o vârstă la care revolta e firească, într-o ţară în care n-aveam cum să nu mă revolt. Ăsta e primul post: Mă revolt, deci NU ignor.
Între timp am mai crescut. Am devenit mai tolerantă. Locuiesc într-o altă ţară. Studiez înr-un alt sistem. Nu văd studenţi care n-au fost niciodată la curs şi care obţin 10 în virtutea unui nume de familie mai mult sau mai puţin onorabil. Nu văd scârbă în privirea şi comportamentul funcţionarilor publici. Nu mă latră câinii pe stradă. Nu înghit praf. Nu stau la cozi (cam orice se întâmplă cu programare). Nu am profesori care întârzie la curs. Nu am profesori care dau examene grilă ca să le fie mai uşor la corectat. Deci nu mă revolt aşa des. Sigur, am şi aici motive. Mai puţine, dar care contează. Care mă provoacă.
Titlul va rămâne acelaşi. Ca să nu uit de unde am pornit şi ca să povestesc în continuare despre ce mă revoltă. Ca să nu ignor. Ca să pot schimba. Ca să merit să exist.
era mai usor sa raspunzi simplu: de mere.
😀
@ cami: :)) nu m-am gandit la asta, maica…
Tu nu scrii prea des şi totuşi te afli în blogroll-ul meu. Ştii de ce? Pentru că ai atît de multe de povestit. Poate într-o zi ai să înţelegi că românii nu trebuie să meargă afară să muncească ci doar să vadă ce şi cum…, abia atunci ai să-ţi dai seama cît de valorasă este experienţa ta pentru cei de-acasă. Şi poate atunci ai să-ncepi să ne povesteşti şi nouă una, alta. Eu aştept!
@ Meneopol: cetitori ca tine mă fac să revin ori de câte ori pe blog e prea pustiu. Mulţumesc. Am să tot scriu
Mitza din tramvai traes-te!
iti multumesc pt raspunsul la intrebare! cu aceasta ocazie ti-ai resuscitat si blogul 😀