• Există şi medici oameni. Din păcate, în ultima vreme am avut (prea) mult de-a face cu medicii şi ceea ce m-ar fi şocat să aud din povestirile altora a devenit firesc în doar câteva zile de umblat prin spitale şi cabinete. Totuşi, n-au uitat chiar toţi de jurământul lui Hipocrate. Ţin neapărat să pomenesc numele doamnei doctor Corina Şerban, medic la clinica Polisano. Consultaţia a durat aprox. 50 de minute, timp în care mi-a explicat pe larg fiecare termen medical necunoscut, mi-a motivat tratamentul recomandat şi mi-a spus cam ce o să se întâmple de-acum încolo, ca să nu mă sperii mai rău de-atât. La plecare mi-a oferit o carte de vizită cu numărul personal de mobil şi m-a încurajat s-o sun indiferent de oră dacă mai am vreo criză de rinichi. Consultaţia m-a costat 300 de mii şi n-am dat nici un fel de şpagă. E trist că ceva ce-ar trebui să se întâmple în mod firesc, cu orice medic, devine o situaţie excepţională. De apreciat că există încă şi astfel de excepţii plăcute.
  • I-am ascultat aseară pe Mircea Vintilă şi Vasile Şeicaru în Amfiteatrul 1, de la ASE. Am aflat, cu ocazia asta, de cei ce au fost cândva Brigada de la ASE  (câţiva studenţi talentaţi şi pasionaţi care au făcut ASEul o prezenţă constantă pe scena de la Preoteasa şi mai ales un nume greu în ce privea activităţile culturale) şi care azi sunt director comercial Tarom, director Piraeus Bank, director Paralela 45 etc.. Vintilă avea tenişi roşii şi o poftă nebună de tinereţe. A cântat cu acelaşi patos de la fiecare concert şi mi-a îndurerat palmele de atâtea aplauze.
  • Pe aceeaşi scenă a Amfiteatrului 1 a urcat recorul ASE, I.G. Roşca, şi a mărturisit că-i greu să conduci instituţia cu cele mai frumoase fete din ţară şi în acelaşi timp să ai grijă de stabilitatea bilei de pe ASE. Se pare că anecdota cu bila e mai veche decât credeam (Se spune că bila de pe clădirea ASEului va cădea atunci când va absolvi pentru prima dată o fată mare. Nici o grijă însă, băieţii din Poli o susţin. Pe ea, pe bilă)
  • Am fost la Gaudeamus, târgul de carte de la Romexpo. Am avut 2 mil la mine şi am cheltuit tot. Pentru un umil student, e o sumă cam mare dar niciodată n-am putut rezista cărţilor. Aglomeraţie mare, mulţi copii, multe baloane, destule personalităţi şi mai ales mii de cărţi extraordinare.
  • La târgul de ciocolată de la World Trade Center era mult prea aglomerat ca să am răbdare să văd ceva. M-am pozat totuşi cu clovnul imens de la intrare şi omul de zăpadă din interior.
  • Am împins cu plăcere maşina lui Dănuţ (pentru că a uitat radio pornit vreo 2 ore), şi mi-am amintit de vremuri demult apuse când pe un ger cumplit împingeam Dacia lui tati.
  • Mi-am îndeplinit datoria civică şi morală. Am votat. Cu cine? Evident, cu schimbarea.

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

This article has 6 comments

  1. Oana Pinzariu Reply

    Cand am timp, te citesc…si-mi face mare placere 🙂

    Hai sa afli cum ii treaba cu medicii!
    1. In facultate au constiinta 100%, dupa absolvire – 60%, cand ajung medici specialisti, cam 25%.
    2. Daca “desteptii” din guvern si-ar da seama ca un medic, dupa nu stiu cate straturi de dioptrii, la activ, ar putea trai cu 200 de euro pe luna, in nici un caz nu tre sa mai fii nevoita sa te duci cu mita la spital.
    3. Niciodata un medic nu este bun (prin ochii bolnavilor) – daca pacientul X nu raspunde corespunzator unei interventii chirurgicale, sau de orice alta natura, vina este aruncata pe medic, chiar daca e a dat tot ce avea mai bun in timpul operatiei (noroc de asigurarea mal praxis:))
    4. De ce oare tot omu se duce cu frica la medic, sau amana pe cat posibil?
    Clar, pentru ca medicu stie sa zica: “mai ai de trait 3 luni, bucura-te cat poti de ele” (pentru ca pacientul se prezinta la spital in ultimu stadiu de boala)
    si tot doctorul este tras la raspundere: “De ce nu a facut nimic?”
    Raspuns: “Pentru ca nu mai avea ce.”
    5. Cand ii intra medicului pacientul pe usa, in nici un caz nu face exercitii de memorie (ce-o mai fi zicand si prostu ala de Hipocrate?); daca are bun simt, si isi respecta meseria, pacintul este multumit; daca are obrazu cat casa, si buzunarele cat halatu, normal ca pacientul nu se mai duce a doua oara la el.
    6. sunt si medici-oameni; sunt si medici-neoameni (acum imi vine in minte un banc tare tampit: “De ce toti medicii sunt slabi? Pt ca se mananca intre ei.”)

    Ma bucur nespus ca ai gasit si un altfel de medic, si sper ca rinichii tai sunt acum bine mersi si raspund la tratament. Cat depre faZa cu intepatura…lol Sanatate multa.

  2. raluca Reply

    Oana, îţi mulţumesc pentru aprecieri. Marea mea revoltă e că sunt mai mulţi medici neoameni decât oameni. Oricât de pornită aş fi împotriva lor, nu pot totuşi să neg adevărul din cele spuse de tine şi anume că şi pacienţii au bucata lor de vină.
    Marea mea bucurie e că oameni ca tine şi ca alţii pe care îi cunosc au ales să facă medicina, chiar dacă şi aşteaptă un drum lung şi anevoios, chiar dacă salariul e mic, chiar dacă e greu să devii cineva ca medic, chiar dacă e şi aici nedreptate ca peste tot. Mă încântă ideea că încă sunt copii inteligenţi care îşi asumă responsabilitatea imensă de a deveni medici şi mă sperie ideea că sunt alţii care nu ştiu acum să scrie o simplă formulă de acid sulfuric şi care peste ani or să nenorocească oameni, ca mulţi alţii înaintea lor, cu uşurinţa şi inocenţa oferită de un imaculat halat alb.
    Mult succes în continuare. >:D<

  3. Diab Reply

    Concluzia mea e una singura. Relatia medic-pacient, cel putin in romania este aproximativ aceeasi cu relatia cumparator-vanzator, scriitor-cititor, etc. La noi toti sunt critici, nimeni nu e multumit, toti cred ca merita mai mult si eu dau vina pur si simplu pe noi fiindca suportam chestiile astea.
    P.S. Fanii America, Belgia, etc unde doctorii, profesorii sunt platiti bine… aduceti-va aminte ca ei n-au trecut prin xx ani de comunism.

  4. vlad ace Reply

    mama e medic om…p bune…eu unul nu as fi…e foarte greu sa lucrezi cu oameni bolnavi..sau care se cred bolnavi…gen bunicutze care s plictisesc acasa si vin cand e coada mai mare la usa medicului si incep sa povesteasca….esti medic om daca le ascultzi sau medic om daca le poftesti politicos afara pentru a nu mai lasa sa astepte la usa oameni care chiar au nevoie de un medic ?

  5. raluca Reply

    Mă bucur că şi mami tău e medic om şi mi-ar plăcea ca majoritatea să fie aşa.
    Cred că un medic e om atunci când e conştient de imensa responsabilitate pe care o poartă pe umeri, când e competent şi când ţine minte că lucrează zilnic cu oameni şi nu cu saci de cartofi pe care să-i plimbe de colo-colo, într-un haos total.

  6. criza financiara Reply

    Sterge te rog commentul de la “Alin PUA” e un spammer si nu are nici o legatura cu site-ul crizalovesteacum.ro.

    Multumim,
    mult succes in continuare

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *