Că tot şad de ceva vreme icişa şi am avut experienţe din cele mai ciudate cu oamenii ăştia, zic să vă împărtăşesc câte unele

  • am participat mai demult la o conferinţă internaţională. Cei 3 olandezi prezenţi au flatulat (s-au băşit) pe tot parcursul întâlnirii. Zgomotos şi groaznic de urât mirositor. Se felicitau reciproc după fiecare ispravă. Între timp am întâlnit şi alte naţii vestice care fac asta. Oriunde, oricând.
  • e o neobrăzare cruntă să te bagi într-o discuţie sau s-o întrerupi în vreun fel. Am făcut asta fără să vreau de vreo câteva ori până acuma şi de fiecare dată am fost certată. (un exemplu: într-un centru de copiere era o coadă imeeeensă, eu mă grăbeam, vânzătoru stătea de vorbă cu un client şi am intervenit cu scuzele de rigoare ca să întreb dacă au şi printare color. Ca să ştiu dacă merită să stau la coadă sau nu. Un da sau nu i-ar fi luat o secundă. Mi-a explicat vreo 10 secunde că am comis un gest foarte urât intervenind într-o discuţie şi nu mi-a zis dacă da sau nu. Am plecat.)
  • olandezii sunt înalţi. În medie, cei mai înalţi oameni de pe planetă. Deci îs obişnuiţi să privească lumea de sus. S-a transferat asta şi în atitudine. Obişnuiţi-vă cu asta.
  • Au inovat în multe domenii. Ştiu asta şi nu-şi mai încap în piele. Azi un prof ne explica de faptu că prima multinaţională din lume a fost VOC- United East India Company. Şi tot slăvind spiritul lor antreprenorial, am amintit că totuşi alea erau vremuri în care sclavia a produs mulţi bani şi ca principiile de aşa zis biznis de atunci nu erau tocmai etice.  A început să râdă, zicând că de sclavie nu-şi mai aminteşte nimeni. A rămas gloria de-a fi fost primii. Şi aşa mult le place să fie primii în orice, încât am uneori senzaţia că între parteneri e cursă pentru cine are primul orgasm.
  • apropo de obsesia de a fi primii, am primit trei echipe aceeaşi temă de proiect. Putem lua toate 3 note mari, sau note mici, sau note diferite. E o parte de cercetare şi o parte de elaborare de strategie. Am propus să colaborăm, cele trei echipe, pentru partea de cercetare, nefiindu-ne interzis să facem asta. Terminăm mai repede, suntem mai eficienţi, putem munci în linişte la strategie. O singură echipă era formată din olandezi. Au auzit propunereaşi s-au opus,  au spus că e proiectul ăsta e o competiţie şi o vor trata ca atare. (proful nu o să dea locul 1, 2,3 ci note. Care pot fi toate de 10.) Nu le-am stricat plăcerea de a şti că luptă ca să fie primii.
  • îs foarte perfecţionişti. Şi tre să recunoaştem că le-o ieşit bine ce-au făcut până acuma şi până la urmă atitudinea asta o făcut ca Olanda să fie cu totul diferită de România.

to be continued…

Written by raluca

În cautare de întrebari bune

This article has 4 comments

  1. Grădinariu Reply

    Ştiam eu că românii au ceva special: nu-s absurzi. (Cred că aşa cum e ea, cu bune, cu rele, România e singura ţară în care aş putea trăi fără s-o iau razna… sau în orice caz, nu mai tare decât acum.)

  2. Julesie Reply

    Buna Raluca! Long time, nu stiam ca te-ai intors deja. We should talk sometime 🙂

    Apropo de post, olandezii sunt profund individualisti si independenti, ceea ce stii deja. Deriva o satisfactie infinita din a putea arata altora ca au muncit bine si independent. O explicatie pentru asta poate fi faptul ca sunt constransi de mici astfel incat nu au voie sa se laude, e ceva inacceptabil. Cred ca stii si tu proverbul olandez “Daca esti normal esti suficient de nebun”. Astfel, atunci cand au ocazia de a-si arata “valoarea” personala, de obicei insista sa o faca. Daca ati fi lucrat cu totii in echipa, nu ar mai fi putut sa-si atribuie aceeasi reusita. Stiu ca pentru noi asa ceva e aproape irelevant fiindca suntem obisnuiti sa privim regulile ca putin aleatorii, insa pentru ei sunt absolute esentiale. Daca sunt fortati sa ramana in tipare de mici, chiar si atunci cand sunt dezavantajati, nu te poti astepta sa iasa din tipare atunci cand au ceva de castigat.

    Stii, de cateva ori m-am gandit ca diferentele intre noi (in cazul asta studentii romani) si ei nu sunt prea mari, doar suntem cu totii politicosi, curati si inteligenti. Insa cu cat petrec mai mult timp aici, cu atat imi dau seama ca exista diferente fundamentale, care ma indoiesc ca vor putea fi vreodata depasite. Oricum, multa bafta acum ca ai revenit si sper sa ne auzim!

  3. raluca Reply

    @ Grădinariu: vorbind pe termen lung, nu ştiu dacă aş putea trăi aici… îmi lipsesc multe din atributele unor oameni din România.

    @ Julesie:adevăr grăit-ai. Sper să prindem curând o cafea

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *