Eu şi sportul #2

Primul episod aici.

Două luni şi jumătate mai târziu, statusul e după cum urmează:

• Fac în continuare sport de aprox. 3 ori pe săptămână (Excepţie: perioada de Paşti, când au trecut vreo 6 zile fără nici un fel de activitate sportivă)
• Am abonament de aerobic la o sală, dar am reuşit să fac sport şi acasă
• La sală particip la şedinţe de aerobic, zumba şi tae-bo (predominant aerobic)

• Acasă repet ce văd în clipuri pe YouTube (caut tae-bo workout sau home workout, de exemplu) sau când mă simt în formă urmez unul din trainingurile Nike – mi-a recomandat o cunoscătoare în ale sportului aplicaţia. O găsiţi aici
• Între timp m-am împritenit niţel şi cu cântarul. Nu cu mult, dar suntem pe calea cea bună
• Mici incidente: am avut câteva zile când mă durea braţul drept, nu puteam să-l ridic, iar acum mă doare umărul drept cu totul şi nu pot să-mi întorc capul spre dreapta. E probabil pentru că încă nu fac toate exerciţiile corect, trebuie să mai lucrez la asta
• Ce nu am reuşit încă: să alerg, să înot, să fac plimbări lungi zilnice, să adorm şi să mă trezesc la aceeaşi oră, să mănânc corect tot timpul. Nu e din cauză că n-am putut, ci pentru că nu mi-am dorit suficient. Aduc aici o vorbă pe care am auzit-o de mai multe ori de la dirigentele meu: Când nu vrei să faci ceva, găseşti scuze. Când vrei să faci ceva, găseşti modalităţi. Am mai scris despre dirig aici, puteţi să vă convingeţi că e un om care ştie ce zice 🙂
• Ce m-a ajutat:
  • Faptul că am sala aproape de casă. E imposibil să găsesc scuze credibile faţă de mine însămi ca să nu mă duc
  • Când mi-am propus să fac sport a doua zi de dimineaţă, mi-am pregătit de cu seară hainele, pantofii, salteaua ca să le văd imediat ce opream alarma de la ceas