Mi s-a recoltat sânge din venă azi. Recunosc , am fost un copil tont şi alintat. Nu doare deloc.

Ce a durut însă crunt:

  • faptul că nimeni nu mi-a spus că pentru a mi se face analize îmi trebuie internare de o zi. Am venit fără pijamale şi fără halat. Am îndurat nervii unor asistene şi am şpăguit o tanti de servici care mi-a dat un halat verde, de condamnaţi
  • asistenta care trebuia să-mi ia sânge era destul de iritată că nu ţin mâna cum trebuie până i-am îndesat 200 de mii în buzunarele largi. Apoi mi-a zâmbit şi a fost drăguţă
  • oamenii ţipau de durere în saloane şi asistentele luau câte o prăjiturică în cinstea unui anume Mihai
  • am stat ore întregi la diverse cozi. Aveau totuşi prioritate sticlele de whisky
  • jurământul lui Hipocrate a cam fost uitat

Le mulţumesc din suflet prietenilor mei, Dan şi Bogdan, care

  • au ales să-şi petreaca ora 7 într-un spital.
  • au înţeles fricile mele şi m-au făcut să zâmbesc
  • mi-au făcut poze în halatul verde, pe holurile spitalului
  • au dat câte un pup pe frunte când simţeam că nu mai rezist
  • au avut grijă de mine şi mi-au fost alături în momente de revoltă supremă împotriva sistemului.

Una peste alta, am depăşit momentul. Există probleme mult mai mari decât o înţepătură de ac şi există oameni mizerabili în mediu steril

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

This article has 4 comments

  1. Doru Oprisan Reply

    1. 200 de mii ca sa iti ia sange ??????????????????? Geez ! Strici piata !
    2. [offtopic] iti e teama de munte ?? Cum vine asta? Inteleg sa iti fie teama de caini, de pisici, de broaste testoase, de libelule, etc.. dar cum sa iti fie teama de munte ? Musca ? Anyway, pierzi multe lucruri frumoase.

  2. raluca Reply

    1. aşa mi s-o zis că-s tarifele. am întrebat câţiva pacienţi.
    2. respect muntele enorm şi mă duc la munte destul de des, însă mi-e frică să mă aventurez în urcări dificile. vara asta nu am îndraznit de exemplu să ajung până sus, în Retezat. Nu am echipament de munte şi nici rezistenţa fizică necesară. urc însă cu plăcere pe trasee uşoare, la înălţimi ceva mai mici. 😀

    Sunt convinsă că dacă o să timpul să exersez niţel şi prieteni îndeajuns de răbdători o să reuşesc s-o fac şi pe asta. îmi acord 3 ani pentru acest nobil scop. dacă nu urc până atunci până sus de tot, mă autodeclar laşă.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *