Probabil am mai spus-o, dar nu strică să repet: ador să intru în vorbă cu taximetrişti, călători în tren/ avion/ autobuz şi în general necunoscuţi. Mi-s dragi pentru că de cele mai multe ori găsesc un tâlc în experienţele lor.
Azi taximetristul era să tamponeze o maşină pentru că şoferul vorbea la telefon şi a schimbat brusc banda, fără să mai aibă mâna liberă să şi semnalizeze.
După înjurăturile de rigoare (altă ocazie bună să învăţ înjurături, am să fac un post cândva despre asta, pentru că am o părere despre legătura dintre ele şi popoare, apoi despre variaţia lor în acelaşi popor pe zone geografice sau între femei/bărbaţi, urban/rural, cei cu educaţie înaltă/ cei cu studii puţine şi desigur, pe categorii de vârstă), omul mi-a vorbit amar. Motivul e că îşi pierduse un nepot într-un accident de maşină. Nepotul tânăr (31 de ani) era la volan, vorbea la telefon şi prins în conversaţie, a ratat un obstacol care l-a scos de pe şosea. Apoi a murit.
Mi-a părut rău de durerea lui şi-am simţit nevoia să confirm că da, din păcate, asta ne e viaţa în oraşele mari, în anul de graţie 2013: suntem mereu pe fugă, simţim că niciodată nu facem suficient de multe lucruri deodată şi ne închipuim că le optimizăm prin multi-tasking prost ales…
Moment în care amarul i-a dispărut din ochi şi s-a instaurat ghiduşia unui copil care-a făcut o prostie. Şi-aşa a zis:
– Păi domnişoară, ştiţi ce mi s-a întâmplat o dată? A fost ca-n Basic Instinct [deja interesul meu intrase în freamăt]. A urcat o dominişoară, tot aşa tânără, şi ştiţi ce mi-a zis?
– Nu vă supăraţi pe mine, dar eu trebuie să mă schimb până ajungem. Vă rog să nu vă uitaţi.
Aici eu n-am mai zis nimic că nu-mi dădeam seamă dacă merită să continuu sau nu. Aşa că a zis din nou el:
– Nu domnişoară, că nu s-a schimbat de chiloţi, nu vă imaginaţi [eu chiar nu-mi imaginam], dar vă daţi seama, eu în oglindă trebuia să mă uit… Şi i-am spus: Nu face nimic data asta, dar data viitoare mă uit!!
Am ajuns la destinaţie şi-am confirmat concluzia la care ajunsesem deja: prea ne grăbim pe lumea asta. Şi nici nu ştim dacă alta o mai fi.
