Leiden e cunoscut în principal datorită Universităţii de aici, recunoscută în plan mondial ca fiind una din cele mai bune, mai ales pe filiera umanistă.

M-a surprins în mod plăcut că în Gara din Leiden, Universitatea Leiden avea un spaţiu de prezentare. Cu broşuri, cu studenţi gata să-ţi răspundă la întrebări, cu tot felul de formulare. O idee foarte reuşită, în opinia mea.

M-am enervat apoi că Centrul de Informare turistică era închis pentru inventar. Tocmai în ziua în care am venit eu, lupoaică singuratică şi fără hartă. M-au salvat totuşi indicatoarele şi am reuşit să văd cele mai importante locuri. Clădirile sunt incredibil de bine păstrate şi orăşelul e foarte curat. Veţi vedea pe orice stâlp două chei încrucişate, simbolul oraşului.

Ce m-a fascinat pe mine în Leiden e că pe pereţii clădirilor n-a scris nimeni Moarte la homalăi, Sugi Pula, Muie Steaua şi alte mostre de inteligenţă. Nu… Tăntălăii de olandezi au scris poezii pe ziduri. Iniţial am zâmbit, crezând că-i vreun boem care locuieşte la ultimul etaj şi a vrut neapărat să împărtăşească lumii preferinţele lui literare. Am sesizat apoi zeci de strofe pe tot atâtea clădiri, scrise în limba lor originală, fie ea rusă, spaniolă, franceză, engleză, germană, olandeză etc.. Dacă te apropii de clădire, observi, la nivelul ochilor, o plăcuţă fină de sticlă, pe care sunt redate versurile scrise mai sus, dar traduse în olandeză şi în engleză sau doar în una din ele, după caz. Incredibil de frumos. Bravo lor şi sper să n-ajungă vreun manelist prin Leiden, că nu mi l-aş dori pe Guţă pe vreun viloi dă băeţaşi cu gusturi fine.

E musai să vedeţi primăria oraşului şi Citadela din Leiden. Şi apropiaţi-vă fără teamă, zidurile lor nu duhnesc a urină. Grădina lor botanică nu e mai frumoasă decât cea din Cluj, dar are o colecţie impresionantă de plante carnivore de care vă puteţi apropia oricât de mult doriţi, multe statui şi aranjamente florale inedite, precum şi un lebăduţ care mi-a făcut ochi dulci 😀 S-a apropiat de mine când am pozam lacul şi a stat cuminţel privindu-mă. Poate-o fi văzut o lebădă dincolo de răţuşca urâtă din mine, aviz Feţilor Frumoşi.

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

This article has 5 comments

  1. LadyBlu_ Reply

    ai un stil prea fain de a povesti, parca am fost cu tine toata excursia. felicitari.

  2. dr stoica Reply

    Oare, asemenea tie, cum o scrie olandezul pe blogul lui dupa ce viziteaza Chitila, cauta Universitatea in zadar si nu face schimb cultural de experienta decat cu vreo Jana in Biblioteca “Dealu Mare”? 🙂

  3. raluca Reply

    @ Dr stoica: în primul rând, bun venit pe blogul meu!
    apoi… nici măcar eu, cu-atâta pesimism şi imaginaţie în mine, nu-mi pot închipui un asemenea coşmar… Să sperăm totuşi să nu vină… Şi dacă vine, să aibă apoi tulburări de memorie

Leave a Comment

Your email address will not be published.