Ce-am să vă povestesc acum e o pledoarie pentru curiozitate. Aici experienţele sunt legate de dezmăţul vieţii de noapte, dar ce încerc eu să promovez nu are legătură numai cu asta. Dacă găsiţi şi alte concluzii ascunse în textele de mai jos, nu pot decât să mă bucur 🙂

  1. Manele

Primele revelioane din liceu s-au întâmplat la o prietenă acasă. Un platouaş de ceva, nişte suc, nişte şampanie, muzică de la calculator erau suficiente să aducă fericire în gaşca noastră. Apoi ne-am dorit mai mult, să fie mai multă lume, muzica mai tare, ringul mai încăpător, eventual cu cheltuieli mai mici. Am găsit o pensiune la ieşirea din Botoşani care pe bani puţini promitea să ofere o experienţă de neuitat. Şi aşa a fost. Am ajuns acolo şi am râs cu un ochi de sunetul net superior faţă de orice boxă aveam noi. Cu celălalt ochi plângeam, pentru că, deşi sunetul era curat ca lacrima, el venea sub forma unor manele.

Nu agream manelele şi tânără fiind, aveam păreri radicale. Că n-aş face-o niciodată, că mai bine îmi tai urechile decât să ascult aşa ceva. În noaptea aia nu doar că am ascultat, dar am şi dansat. Jaga-jaga era la modă, iar azi, că am dat play din nou, mi-am dat seama că încă ştiu versurile. Asta a fost o manea rafinată, pe restul chiar le-am uitat.

Atunci, acolo, aveam câteva posibilităţi. Aşa cum am văzut pe moment lucrurile, se putea una din următoarele:

  • Să plecăm imediat, însă rămâneam fără distracţie de revelion.
  • Să rămânem să ne luptăm cu gusturile celor mai mulţi dintre petrecăreţi care dansau de zor cu bucurie. Să ducem lupta asta cu supărare şi cu nervi.
  • Să rămânem şi să găsim ceva frumos în manele. Eu de exemplu am găsit că se dansează uşor şi că au rime amuzante.

Am ales aşadar să rămânem. N-am rezistat totuşi mai mult de câteva ore, că manelele au darul de a stârni sentimente dintre cele mai puternice şi mi se părea că toţi duşmanii îşi aduceau atunci aminte unii de alţii şi erau pe cale să-şi rezolve atunci problemele. Nu prin conversaţie, cum ne-ar fi plăcut nouă.

2. BOA – Beat of Angels

Când am zis DA ideii de a merge în BOA, câţiva prieteni au zis un NU siderat, pe motiv de oameni, care n-ar fi din ăştia normali, ci din ăia fiţoşi. Nemaifiind aşa de crudă, nici radicală nu mai sunt, aşa că limita dintre normal şi restul e din ce în ce mai estompată în sistemul meu, iar dragostea mea faţă de oameni în general, din ce în ce mai mare.

Aşa că m-am dus.

Deschid o paranteză: copil fiind, îmi plăcea să mă duc la Iaşi, că acolo era un magazin cu scări rulante. Am învăţat, crescând, că multe lucruri obişnuite pentru alţii erau de neconceput în Botoşani. Închid paranteza.

Am intrat în BOA şi nu m-am mirat de scări rulante (că n-au), dar m-am mirat totuşi de următoarele:

  • O bară înaltă de tot şi domnişoare agile în ale căţăratului aşa cum legile fizicii n-ar trebui să permită în mod normal.
  • Domnişoare în costume cu multe pene, făcând acrobaţii în aer.
  • Un domn pregătit să fie tras în tigaie (uns cu ulei adică) în costum mulat de piele, defilând şi dansând pe un podium integrat în bar. Şi el, ca şi restul celor ce dansau acolo, beneficia din când în când de un shot/ şot pregatit de barmani. C-o fi fost alcool, c-o fi fost apă cu proteine, nu ştiu să vă zic, dar m-am tot gândit că şoturile alea erau echivalentul ceştilor de cafela pentru oamenii care muncesc în faţa laptopului.
  • Un alt domn, de data asta fără ulei, cu pantaloni de piele şi tocuri de mulţi centimetri, dansând mai cu suflet decât oricine altcineva din club. M-a impresionat în mod deosebit, pentru că strălucea din interior. Mi-e greu să vă explic, dar de câte ori ni s-au întâlnit privirile, am avut senzaţia că îşi trăieşte visul clipă de clipă. Între timp am aflat că îl cheamă Laurenţiu. Admir munca din spate, fără să fiu fan al rezultatului final.
  • Un domn care părea să joace rol de MC, deşi nu am înţeles nici unul din cuvintele strigate/ cântate la microfon şi nici care e de fapt scopul unui asemenea rol într-un club.

În rest, n-a fost nimic din ce nu se întâmplă şi în alte clubruri: şerveţele aruncate în aer (care-o fi semnificaţia?), oameni care se simt bine fără să deranjeze pe alţii, sentimentul că plăcerea are grad mare de lichiditate şi altele asemenea…

Am plecat veselă că am mai văzut ceva nou pe lumea asta, că muzica a fost suficient de ritmată cât să dansez până dimineaţă şi că aerisirea clubului e ok, n-am avut nici un pic sentimentul că mă înec cu fum.

***

În loc de final:

  1. Consider curiozitatea una din acele pofte care nu trebuie lăsate să se-astâmpere nici în somn.
  2. Viaţa te pune uneori în situaţii care nu-s ideale şi pe care n-ai puterea să le schimbi. Poţi să te plângi  sau poţi să găseşti ce-i bun din circumstanţa respectivă şi să te bucuri de descoperirea ta.
  3. Cred că e bine să te expui la oameni sau la experienţe la care te uiţi iniţial cu superioritate, ca să descoperi că nici superioritatea nu-i absolută, ca mai toate pe lumea asta, afară de moartea însăşi.

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

This article has 2 comments

Leave a Reply to Greg Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *