Moş Crăciun şi criza financiară

E greu cu criza financiară… tătă lumea vorbeşte, tătă lume îşi dă cu părerea, puţini înţeleg.

N-o să fac apologia crizei şi nici n-o să evoc plăcerea noastră morbidă de a ne face scenarii apocaliptice sau convingerea noastră că pe timp de criză nu-i altceva mai bun de făcut decât a sta cu mâna-n sân.

Pe mine mă roade altă grijă: ce se face Moşul pe timp de criză? Am vorbit recent cu nepoată-mea care e la fel de cuminte ca orice copil de 7 anişori şi la fel de entuziasmată ca şi mine, ca şi tine de venirea lu Moşu. Şi ea şi alte meleoane de copii nu prea ştiu cum e cu criza anu ăsta, cum Moşu nu mai e la fel de bogat ca altă dată, cum spiriduşii au cam rămas şomeri, că au fost restructurări la fabrică, cum e inflaţie şi pică bursele, cum însuşi brand equity-ul lui Moşu nu mai e ce-a fost…

Nici renii ăia nu mai trag ca înainte, că e poluare, că îşi îneacă plămânii, cum nu au vizibilitate şi mai ales cum nu prea mai au ce mânca, deci nici energie nu-i de unde. Renii vor să facă grevă şi pun presiuni că îşi aleg alt Moş dacă ăsta nu-i în stare să-i trateze egal, ca într-un comunism înălţător.

Moşul a mai redus şi din costurile de producţie, şi din cele de livrare şi din cele de promovare, ca să nu mai vorbim că a mai căzut un pic şi calitatea produselor. Crăciunul bate la uşă, telefonul lu Moşu e mereu ocupat, căsuţa de mail e plină, investitorii care stau cu fundul pe saci de bani rânjesc cu sadism şi-i oferă lu Moşu un împrumut cu dobândă pân la cer. Mai sunt şi cămătarii care o să-i dea bani şi apoi o să-l ameninţe pe Moş că or să facă salam din Rudolf şi peste toate astea noi ne dorim mai mult şi mai mult şi tot mai mult.

Invit la puţină cumpătare în parg de Crăciun.  Ce ziceţi, cerem mai puţin lu Moşu?