Eram la coadă la supermarket, la un final de zi. O zi care mă lăsase flămândă și fără de energie, ca și altele înaintea ei. Și aud urmatorul dialog:
- Ea (Casier): Eh… uite că s-a dus și ziua de azi. (Pe un ton de demonstrație, ca și cum ei ar fi discutat mai devreme în ziua aceea despre cum nu se mai termină și ziua aceea)
- El (Paznic): Mda… Ca toate celelalte.
Am râs, dar amar. Și-acuma tot amar zâmbesc, când îmi aduc aminte. E târziu și mi-e foame.
|||
Îl citesc compulsiv pe Viorel Ilișoi. Între mine și scriitura lui a fost dragoste la prima vedere. O fi din cauză că și cuvintele lui s-au întrupat tot în zona Botoșaniului. Am început cu seria O copilărie de neuitat și nu m-am mai oprit. Vă recomand și seria Salvezi un om, salvezi o lume. Nu știu cum să vă zic să vă pregătiți pentru cum scrie el. Cu timp și curiozitate, poate. Cu abandon de sine, cu siguranță, ca să puteți intra în poveste. Și ca să aveți un sine întreg, la care să vă întoarceți, odată ce terminați. Că lumea surprinsă de el lasă urme.
Fragmentul meu preferat vine din Bilet de Adio:
-
Când s-a întors, decis să-și încheie zilele, a văzut manuscrisul pe masă. A vrut să-l pună undeva mai la vedere. L-a răsfoit puțin din picioare. Apoi s-a așezat și a început să citească întâi pe sărite, pe urmă pagină cu pagină. Atunci, recitind pagini pe care aprope că le știa pe de rost, dar i se păreau ca noi, și-a dat seama că foile acelea l-au ținut atâta timp în viață și că nu trebuie să moară pentru că, uite, are un rost pe lumea asta: să scrie.
Povestea e destul de veche. Și prietenul meu trăiește și astăzi, scrie, și fiecare rând scris e o sinucidere amânată.
|||
Am fost la Webstock pentru că trebuia, am detaliat aici. Și vă împărtășesc următoarele:
- Mi-a plăcut să descopăr fotografiile și povestea lui Sorin Onișor. Albumul care mă bucură mai mult e, clar, cel cu dealurile Moldovei
- M-a bulversat Howard Dell. Omul e plin de viață, are un discurs care însuflețește cu ușurință și care, în mod ironic, se alimentează dintr-o poveste despre moarte.
- Am ascultat câțiva vloggeri. Mi s-a deschis o lume nouă. Oamenii se filmează și-apoi pun pe net. Au sute de mii de followeri și clipuri cu milioane de vizitatori. Stau și pe Snapchat și pe Instagram, tărâmuri încă necucerite de mine. Curioși și voi de ce face un vlogger? Iată:
- Geanina gătește pe JamilaCuisine
- Tequila care…well, care nu m-am hotărât ce face, dar clar se bucură de fiecare filmuleț de pe vlogul ei și răspunde provocărilor venite de la followeri
- Mariciu postează câte ceva din ce i se întâmplă în fiecare zi. Highlight pentru mine e că apare și-un cățel.
|||
Folosesc de puțin timp Headspace, un app de meditație ghidată/ asistată. Are 10 zile de free trial, în caz că vă tentează. M-a convins un prieten s-o încerc (mă învață de obicei numai lucruri bune, așa că n-am pus la îndoială nicio clipă calitatea aplicației) și m-am transformat în utilizator zilnic.
|||
M-a învățat un domn despre care n-aș fi bănuit că e psiholog, dar care s-a dovedit darnic cu știința lui în cele câteva minute în care am interacționat, un truc despre liniștit mintea. Când simți că-ți fug gândurile peste tot și nu te poți concentra și poate chiar te panichezi, caută un text scris, ideal o poezie sau ceva ce-ți place, dar poate fi și o listă de ingrediente de pe un ambalaj, și învață-l pe de rost. Mintea ocupată cu asta o să uite pe moment de nelinișite și te poți întoarce apoi în tihnă la gândurile ce te preocupă, după ce încărcătura emoțională trece.
|||
Am reușit în ultima vreme să fac câteva lucruri de care nu mă credeam în stare. Și asta pentru că m-am corectat de câteva ori când m-am auzit zicând/ gândind “eu nu pot să!” cu “eu oare cum pot să …?”. Pare să funcționeze, deși mi-e greu și să detectez când spun asta, și să mă forțez să nu mai spun. Dar perseverez.
|||
Vă mai recomand două surse de informare zilnică. Dimineața citesc newletterul Revista Presei de la PressOne. Și Știrile Zilei, de la Zoso.