Nu ştiu cum o mai fi acum, dar pe vremea mea manualul de clasa a IX-a la Limba şi Literatura Română începea cu tema Joc şi Joacă. Şi învăţam despre Johan Huizinga şi a lui teorie că omul e un Homo Ludens (care se joacă), pe lângă faptul că e Homo Faber (care îşi face şi se foloseşte de intrumente) şi Homo Sapiens (care are raţiune). Mai multe despre asta aici.

Mi-am adus aminte de manual şi de clasa a IX-a pentru că urmez un curs de “Sports and Society” pe Coursera (v-am spus că devin fan împătimit al site-ului). În introducere se vorbeşte despre locul jocului în viaţa omului.

Pe lângă ce ştiam deja despre teoria de mai sus, am mai aflat şi despre ideile lui Roger Caillois referitoare la joc, pe care nu-mi aduc aminte să le fi studiat. Şi cum ştiţi că nu pot ţine lucrurile astea numai pentru mine, vă spun şi vouă.

Jocurile pot fi definite folosind patru mari categorii:

  • Agon care presupun competiţie, e.g. fotbal, handbal, scrimă, şah
  • Alea – care implică noroc, e.g. ruletă
  • Ilinx – care presupun ca jucătorul să-şi pună corpul în poziţii nefireşti, eventual să experimenteze ameţeală/ vertigo, e.g. gimnastică, skateboard, surfing
  • Mimică – care presupun ca jucătorul să imite, să-şi însuşească un alt rol, e.g. joaca de-a doctorul, de-a războiul, bal mascat

Majoritatea sporturilor sunt formate din elemente de joacă din mai multe categorii (e.g. la Catan, un board game popular, există componenta agon pentru că vrei să câştigi dar şi cea de alea, pentru că se joacă cu zaruri, la gimnastică ar putea fi elemnte de agon şi ilinx)

Cât despre motivaţia omului să se implice într-un sport (ca jucător), se pare că ea are la bază două aspecte

  1. Nevoie de control, pentru că nu putem controla în totalitate ce se întămplă în natură/ univers/ cu durata vieţii noastre. Jocul însă dă iluzia de putem, pentru că dacă te antrenezi şi apoi performezi bine într-o competiţie simţi că ai fost în control tot timpul (asupra emoţiilor, asupra situaţiei etc.)
  2. Agresivitate/ ură, pentru că sportul să posibilitatea unei dezlănţuiri controlate, legitime de agresivitate, jucătorul are o parte de o descărcare nervoasă pe care o canalizează împotriva competitorilor (gândiţi-vă la box sau la fotbal american).

Devine şi mai fain pe pacurs, sper că v-am stârnit curiozitatea 🙂

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *