Am venit acum un an şi ceva în Bucureşti şi cel mai important lucru pe care l-am învăţat a fost că nesimţirea înseamnă supravieţuire. Biologia spune că evoluţia revine acelor specii care ştiu şi pot să se adapteze. Nu contează aşadar inteligenţa, ci uşurinţa cu care o vietate se adaptează la mediul în care trăieşte.
În capitală, supravieţuiesc şi evoluează (involuează) acele specii care au ridicat nesimţirea la rang de artă.
Cum să ajungi la şcoală într-o zi ploaioasă fără ca un şofer atotputernic să uite că muritorii de rând n-au nici o vină că plouă? Cum să stai la trecerea de pietoni fără să fii stropit/ă din cap până-n picioare? Şi cum oare să te abţii să nu înjuri? Momentele astea te deranjează. şi deranjezi şi tu pe toţi cunoscuţii lui decedaţi, pe mama lui că l-a făcut aşa isteţ, pe el, pe soartă că te-a adus în Bucureşti…
Aici nu rentează să fii de treabă. Amabilitatea e asemenea sângelui ce se scurge periculos dintr-un biet peştişor: instigă rechinii! Te simt de la kilometri întregi distanţă… Ahaaam…Deci tu erai ăla drăguţ, simpatic!! Şi brusc se văd trei rânduri de dinţi.
În capitală toată lumea are probleme, tot timpul. De aceea, nimeni nu vrea să ştie şi de problemele tale. Nici măcar cei plătiţi să facă asta. Cheia succesului e simplă totuşi: ai de-a face cu un nesimţit? Fii mai nesimţit ca el. Noroc că aici, ca şi în prostie nu există limită. Să fii tupeist, arogant şi sfidător înseamnă plus de calităţi.
Să nu oferi niciodată ajutor, pentru nimic în lume. Junglă fiind, bunătatea ta va fi indiciu al vulnerabilităţii şi primul pas spre autoextincţie.
Să nu zâmbeşti, decât dacă poţi face asta în mod fals. Să nu-ţi faci prieteni, pentru că nici Dumnezeu nu te mai apără de ei.
Dacă supravieţuire e ceea ce-ţi doreşti, ucide-ţi inima şi obişnuieşte-te cu gândul că naşterea unui nou nesimţit e moartea altor 10 plini de bun-simţ. Învaţă să adormi cu gândul ăsta şi vei învăţa să trăieşti armonios în Bucureşti.
Recomand o rosie in buzunar in cazurile astea. Iti vine sa crezi ca eu am fost stropit de alt sofer in timp ce eram la volan? 😀
am să-mi iau şi nişte ouă, de siguranţă. Diab, sincer, ai fost vreodată nemernic cu bieţi pietoni de rând ca mine? i-ai împroşcat vreodată cu băltoace? că dacă da…ţi-ai cam meritat soarta 😀
get a car… get a life 😀
peste maxim 10 ani. Atâta doar că tre să iau şi şofer o dată cu maşina 😉
sau mai bine gasesti un baiat sa te plimbe ca pe o lady cu masina cum se cuvine in mod normal … si asa ai facut rost si de sofer 🙂
şi asta m-ar face mai nemernică decât toţi nemernicii din viaţa mea de până acum. Tocmai pentru că îs o lady, nu fac confuzia între iubit şi şofer 😉
te iubesc cand iti citesc blog-ul. te urasc cand nu ma lasi sa vorbesc.
Mă urăsc când vorbesc prea mult. Te iubesc când protestezi şi îmi atragi atenţia.
[…] să-l cer vreodată, deşi nimeni nu e obligat să lase bani în plus. V-am mai spus eu povestea cu nesimţirea- ca lecţie de supravieţuire în urbea cea mai de samă a […]