Mi s-o întâmplat de multe ori să ajung într-un aeroport în care n-are cine să mă aştepte. Şi momentul ăsta al sosirii e mult mai intens emoţional în cazul acestui mijloc de transport decât al oricare altuia. Poate pentru că ştii că dincolo de uşă sunt zeci de ochi plini de dor care aşteaptă pe cineva, priviri care au să cadă inevitabil şi pe tine… deşi tu n-ai să bucuri nici una din ele.

În fine, m-o atins la inima reclama asta, pentru că tare m-ar încânta o astfel de primire:

Written by raluca

În cautare de întrebari bune

This article has 4 comments

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *