Ultimele zile au fost exact aşa cum mi-aş dori să fie toate: lipsite de somn. Mereu în criză de timp. Au fost
- noapte albă, în tren, până acasă
- cea mai bună mâncare din lume de la mami
- revederea cu peştii lui tati (vreo 10 acvarii mari, pline de mustăcioşi mândri, aripioare colorate şi cozi elegante şi lungi)
- clătite bune în Mister M
- drum pitoresc până la Mănăstirea Putna. Lăcaşul sfânt nu impresionează doar prin mărime şi aşezare, ci îţi cutremură toate simţurile prin fiecare bucată de zid şi gură de aer vechi de cinci secole. Prima dintre ctitoriile lui Ştefan cel Mare şi în acelaşi timp locul unde vestitul voievod îşi doarme somnul veşnic, Putna a stat semeaţă în calea incendiilor, cutremurelor şi atacurilor duşmane, mărturie a pasiunii şi priceperii celor ce cu măiestrie au ridicat-o. În apropierea ei, săpată cu greu în stâncă impresionează prin simplitate chilia lui Daniil Sihastrul, cel ce şi-a dăruit viaţa celor sfinte, fiind un sfătuitor de nădejde al lui Ştefan. Tot el este cel care l-a povăţuit pe viteazul domnitor să ridice câte o mănăstire după fiecare victorie în luptă.
- moment artistic neaşteptat şi deosebit de emoţionant, susţinut de elevii Colegiului Tehnic Al. I. Cuza din Burdujeni, Suceava, cu ocazia Zilei Naţionale a Românilor. M-am simţit mândră să fiu româncă, am dat mâna cu plăcere unor copii tineri şi frumoşi într-o veritabilă horă a unirii şi am cântat cu ochii umezi ode României. Manifestarea lor a avut loc la Mănăstirea Putna şi s-a simţit în fiecare replică bucuria lor de fi parte din acea echipă. Le mulţumesc lor pentru că spre ruşinea mea 1 decembrie ar fi trecut ca oricare altă zi, dacă nu s-ar fi întâmplat să fiu atunci, acolo.
- un imens om de zăpadă ridicat de mânuţe de pitică
- joc de ping-pong, pierdut ruşinos
- joc de rummy până târziu în noapte, pierdut la fel de ruşinos
- proiect la sisteme informatice de marketing făcut astă-noapte în tren, în drum spre Bucureşti
- drum aglomerat până la Otopeni, ca să aflu că nu există bilet de avion doar dus, ci musai dus-întors şi dacă n-am decis încă data întoarcerii e ok, costă doar 700 de euro.
paine era la otopeni? ,nu de alta dar am cam ramas fara si nu stiu unde as putea gasi
ah ce bine…serios.ce naiba faceai daca era 750?pff…
în ciuda efortului aparent absurd de a mă deplasa tocmai până la Otopeni pentru a afla ceva ce era şi pe net, menţionez că am savurat o apă plată de la barul de sus şi am văzut cum aterizau şi decolau avioanele la câteva sute de metri de mine. Am văzut pentru prima dată avioane atât de aproape de mine şi am fost la un pas de a-mi lipi nasul de geam. Nu mi-am putut reprima totuşi unele onomatopee şi le mulţumesc prietenilor mei că nu au părăsit masa 😀
da’ pasta de dinti era pe acolo ?
Dane, te intreci cu gluma. era di tăti!!!
Mi-a atras atenţia existenţa unei capele.
interesant … ai de gand sa te mariti?
ai de gând să mă ceri?
sunt prea tanar ca sa ma insor 🙂 imi pare sincer rau
asta e… poate s-o găsi vreun făt frumos până la urmă 😉
mai vorbim peste vreo 5 ani, e ok asa?
da eu am voie la nunta voastra? nu de alta dar daca raluca supravietuieste inca 5 ani (cu mine prin zona), mi se pare momentul oportun pentru punerea in aplicare a anumitor planuri…. >:)
1. ralu nu se mărită
2. ralu nu se mărită cu dan
3. ralu nu mai rezistă mult cu blueshadow prin preajmă, fiind nevoită să contracareze mereu tentative de crimă
cami , i’m supporting you, daca nu mancam tort , macar niste coliva sa pice 😀
claaaaaaaaaaaaaar!!!!!!! =)))))))
oricum, raluca, fie vorba intre noi, sa pui chiar asa 1 si 2 -urile alea mi se pare asa, de la obraz… daca eram eu dan, pana acum ma ocupam sa “maschez urmele ” si sa ma multzumesc cu coliva…