Şoapte

Pitica mă ţine la curent cu tot ce se întâmplă pe la şcoală. M-a încântat modul în care învăţătoarea lor a ales să-i educe să nu mai zbiere: Se vorbeşte în şoaptă în timpul unor ore.

Pentru că la grădiniţă fiecare ţipa cât îl ţineau plămânii, pentru că acasă părinţii permit asta şi pentru că nici un odoru mamii nu are răbdare să-i vină rândul pentru a vorbi, în primele zile de şcoală toţii copiii urlau. În acelaşi timp. Disciplina se face cu multă imaginaţie şi răbdare.

Dacă nu-i acum linişte deplină, nu se mai aud şoaptele preţioase ale învăţătoarei şi nici lucrurile foarte importante rostite de ceilalţi încornoraţi. Aşa că fiecare e cumincior şi şoptitor.

Vreu din tătă inima un program din asta în toate instituţiile publice din România. Să fie aşa….o Happy Whisper Hour în fiecare zi. Să nu mai aud mugetul tuturor funcţionarelor NEFEricite din spatele birourilor. Să fie pace şi armonie.

Şi să se întâmple cândva în următorii 50 de ani şi-apoi să mor fericită că se schimbă ceva.