Tocmai am aflat că azi e ziua internaţională a jazzului.
Vă las cu ceva drag mie.
Aveam piesa pe o casetă atunci când am prins drag de ea prima dată şi mă tot chinuiam cu un creion să derulez din nou şi din nou. Ritualul era să dau play şi să stau cu ochii închişi, să-mi închipui că suntele se dezlănţuie într-o cafenea plină de fum, întunecată, unde sunt şi eu într-un colţ, la o masă.
Mai multe despre Harry Tavitian aici.
