Mulţumesc pentru răspunsurile de la postul trecut. Îs convinsă că şi aceia dintre dumneavoastră care nu au scris câteva cuvinte, s-au gândit totuşi preţ de câteva secunde şi au găsit câteva persoane pe care le respectă şi le admiră.

Azi vă provoc cu altă întrebare: Ce anume faceţi voi în viaţă cu atâta pasiune şi entuziasm, atât de bine, atât de ciudat sau atât de …., încât să-i inspiraţi pe alţii? Cine sunt acei alţii? Cum vă daţi seama că faceţi asta?

Dacă ieri mi-a fost uşor să-mi răspund la propria întrebare şi v-am dat exemple de oameni care mă inspiră, astăzi mi-e ceva mai greu.

Sper că reuşesc într-adevăr să inspir pe cineva. Am primit de câteva ori mulţumiri şi exprimarea directă a faptului că i-am determinat pe unii tineri să acţioneze într-o anumită direcţie. Privirea lor mi-a părut sinceră şi am continuat să fac ce făceam în speranţa c-or mai fi şi alţii ca ei.

Mi s-a întâmplat în liceu, când eram trainer la fundaţia Tineri pentru Tineri. Am format atunci un cerc de prieteni  care se mărea aproape lunar. După multe din trainingurile ţinute au venit la mine copii de vârsta mea care mi-au mulţumit pentru că i-am convins să se alăture cauzei.

Mi s-a întâmplat în liceu când mulţi dintre colegi admirau felul meu de a fi şi se simţeau motivaţi să facă mai mult şi cu mai multă pasiune.

Mi s-a întâmplat să aud o vountară din BOS că mi-a mulţumit pentru că a ajuns acolo: era nehotărâtă iniţial, însă la una din conferinţele la care a participat m-a auzit vorbind despre ce înseamnă voluntariatul pentru mine şi a vrut apoi să devină şi ea parte din BOS.

Cred că îmi inspir prietenii şi prin faptul că nimic nu-mi poate şterge definitiv zâmbetul. Am darul de a privi mereu pozitiv, îmi place să fiu provocată şi trec cam peste orice. M-am împotmolit de puţine ori în viaţă şi atunci a fost o chestiune de scurtă durată.

Am primit de câteva ori mailuri de la cititori care dintr-un motiv sau altul nu comentează pe blog. Mailuri lungi, de mulţumire, din partea unor oameni pe care nu-i cunosc. Pe care îi inspir prin felul în care scriu. Asta mă face să rămân în online.

Inspir şi în mod negativ. Primesc şi înjurături. Cunosc oameni care mi-ar rupe picioarele în orice secundă. Sunt oameni care mă urăsc cu poftă, îs convinşi că-s falsă, superficială, arogantă, limitată şi urâtă. Pe ei îi determin să fie cu totul altfel decât mine. Iubesc diversitatea. Atâta timp cât ura pentru ceea ce însemn eu îi face pe ei să fie mai buni, lumea în ansamblu e un loc mai bun, deci la finalul zilei îs mulţumită.

Important mi se pare că rar oamenii care m-au cunoscut îndeaproape au fost indiferenţi. Iar dacă eu am reuşit să le marchez cu ceva existenţa, să-i provoc să gândească sau să facă ceva înseamnă cu nu consum degeaba oxigen.

Aveţi cuvântul.

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

This article has 3 comments

  1. raluca Reply

    @ Mihai Diaconiuc: mă emoţionează şi mă bucură răspunsul tău, Mihai!
    Calde îmbrăţişări!

  2. Alina Reply

    Nu ma gandeam ca o sa apara in vreun post de al tau o referire la mine but here I am…eu sunt voluntara din BOS care a ajuns sa afle ce vrea sa faca in viata (ce pompos suna) pentru ca a intrat in BOS. Declar cu mana pe inima ca ai fost o inspiratie.
    Prima persoana care mi-a spus ca o inspir a fost o colega de generala (nici acum nu stiu daca era pe bune sau vroia sa se puna bine cu mine ca de, eram elev eminent).
    Acum aud asta destul de des de la prieteni care gasesc in mine stropul de nebunie, curaj si optimism care le lipseste uneori.
    Raluca,o sa-ti ducem dorul rau de totul, BOS-ul o sa piarda un om de baza in tara dar sper sa ramai alaturi de noi de peste hotare.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *