Acest post ar fi trebuit să fie scris în Coftale, dar tocmai azi era închis. E ok, cu siguranţă va fi veni şi clipa cu blog, cu mine şi cu o cafea bună de acolo. Să vă zic de ce.
Cu ceva vreme în urmă, căutam un loc bun de sărbătorit cu oameni dragi mie. Google m-a dus de la “cafea bună şi mic dejun în Bucureşti” la Coftale. Am sunat pentru o rezervare şi duminică dimineaţa eram într-o casă frumoasă, hrănindu-mă cu poveşti despre cafea, cafea bună şi cu un grai dulce, cum numai Botoşaniul ştie să înzestreze feciorii şi mândrele sale 🙂
Antonio, cel care face posibil Coftale, a descris cu pasiune fiecare sortiment de cafea, fiecare metodă de preparare si ne-a molipsit de tinereţe, de ambiţie, de stare de bine. Două întrebări am avut la final:
- De unde eşti (accentului lui îmi transmitea la fiecare cuvânt “acasă”…)? Nu doar că e din Botoşani, dar a terminat şi acelaşi liceu ca mine…şi a avut şi norocul de a-l avea profesor pe Dirig
- De ce faci asta? “Tu ce hobby-uri ai?“, m-a întrebat?
Şi iat-o pe Raluca, faţă în faţă cu Antonio cel tânăr (cu vreo trei ani mai tânăr decât Raluca, tânără şi ea, de altfel :P) având acelaşi nod în gât ca de fiecare dată când se minte că n-are timp, şi de asta nu mai scrie…”Blogul”, i-am răspuns…
“Şi tu de ce te-ai apucat de scris?” a continuat el.
“Pentru că aveam prieteni care făceau deja asta şi m-am gândit să încerc şi eu.”
“Păi vezi, e ca la orice hobby. Încerci, îţi place, te prinde şi vrei să faci şi mai mult“.
Aşa că azi scriu pentru Antonio şi pentru ce vreau eu să “fur” de la el şi să vă dau şi vouă… bucuria de a găsi timp pentru ceva care aduce şi mai multă bucurie. Ambiţia de o face şi când pare să nu mai aibă sens. Răbdarea de a continua, de a ajunge la momentul acela când ne apucăm de ceva şi ştim că ar trebui sa facem asta mai des. Lumina aceea în ochi care te arde până aliniezi tu stelele ca să se întâmple ceva, mai degrabă decât să aştepţi alinierea lor.
Şi, desigur, ca să vă spun că acolo găsiţi şi cafea, şi mâncare, şi atmosferă numai bune pentru sărbătorit clipa 🙂
[…] cuminte la Coftale și scriu. Scot răul din mine. Am avut niște săptămâni destul de încărcate și simt că vin […]