Îmi cumpăr ceai şi cafea de la un etiopian pe care l-am cunoscut a doua zi după ce m-am mutat aici. M-a mirosit de cum am intrat că-s nouă în cartier, a ştiut din prima că-s studentă, mi-a urat bun venit, mi-a spus unde găsesc supermarket şi unde-i banca cea mai apropiată, apoi m-a lămurit cu privire la calitatea ceaiurilor lui.
Fireşte, l-am luat şi eu la întrebări, mi-a spus că e un mic business de familie, că ştie cam pe toţi clienţii, că face totul cu mare plăcre. Are o bancă albă în faţa magazinului şi când nu-s clienţi şi nu plouă afară stă acolo şi salută şi se mai opreşte să vorbească cu trecătorii. Ne vedem în fiecare zi şi mereu îmi zâmbeşte şi mă-ntreabă sau îmi povesteşre câte ceva. Azi m-a oprit să-mi spună că are loc Festivalul Cartierului, că în fiecare an se organizează şi că o să fie un târg, câteva spectacole şi multă lume. Ar fi frumos să vin şi eu să văd cum e.
Să vă spun foarte sincer, nu simt că ceaiul de la el e cel mai bun din lume, nu simt că nu se compară cu nici un alt ceai de care am mai băut vreodată. Dar experienţa cumpărării de la el, experienţă care nu se reduce doar la a alege un ceai de pe raft şi la a-l plăti, ci care e compusă din fiecare conversaţie pe care o am atunci când trec prin faţa magazinului şi salutul rapid din cap când sunt pe fugă, ei bine, experienţa asta mă face pe mine să nu cumpăr ceai sau cafea din altă parte. Şi mă face să-i aduc şi alţi clienţi.
Mi-amintesc de profesorul Teodorescu (predă comportamentul consumatorului la ASE) care ne-a spus că cel mai bun marketing în ce priveşte relaţiile cu clienţii îl fac cei care au un butic, într-un sat. Acolo fidelizarea e fără puncte şi carduri, iar plăcerea de a cumpăra de la o anumită persoană depăşeşte de cele mai multe ori satisfacţia aşteptată de la produsul cumpărat.
Revin mai târziu cu poze de la festival.
Imi plac oamenii cu pareri. Si gumele de mestecat si barbatii, da astea-s deja vicii.