Un prieten de-al meu, student în Budapesta, m-a rugat să-l ajut cu popularizarea unui studiu pe care îl face pentru un proiect la universitate. E vorba de o cercetare despre modul în care oamenii utilizează telefoane mobile şi mărcile lor preferate. Dacă aveţi 10 minute şi niţică bunăvoinţă, daţi click icişa şi completaţi şi voi:
http://www.kwiksurveys.com/online-survey.php?surveyID=OMIDI_91a17d1f
Mulţumesc
Mi-i dor să văd reclame din astea pe stradă. Am şi ceva de comentat icişa: poza e făcută în grabă, cu telefonul, mai demult prin Bucureşti, pe la Romană, iar locu în care a fost lipită mi se pare total eronat. Voi aţi comanda un orgasm de tip G de pe un coş de gunoi? Ce-o fi fost în mintea lui (în cazul în care e un el)?
Tocmai am cetit că mesele rotunde nu au fost alese întâmplător pentru cafenelele Starbucks. În urma unui studiu, s-a descoperit că oamenii care vin singuri într-un local se simt mai bine dacă iau loc la o masă rotundă, în timp ce colţurile unei mese pătrate sau dreptunghiulare îi fac să se simtă inconfortabil şi stânjeniţi de solitudine.
Aşadar, cel puţin teoretic, singurătatea e mai uşor de stăpânit în preajma rotunjimilor. Vouă vi s epare un detaliu important?
Îmi cumpăr ceai şi cafea de la un etiopian pe care l-am cunoscut a doua zi după ce m-am mutat aici. M-a mirosit de cum am intrat că-s nouă în cartier, a ştiut din prima că-s studentă, mi-a urat bun venit, mi-a spus unde găsesc supermarket şi unde-i banca cea mai apropiată, apoi m-a lămurit cu privire la calitatea ceaiurilor lui.
Fireşte, l-am luat şi eu la întrebări, mi-a spus că e un mic business de familie, că ştie cam pe toţi clienţii, că face totul cu mare plăcre. Are o bancă albă în faţa magazinului şi când nu-s clienţi şi nu plouă afară stă acolo şi salută şi se mai opreşte să vorbească cu trecătorii. Ne vedem în fiecare zi şi mereu îmi zâmbeşte şi mă-ntreabă sau îmi povesteşre câte ceva. Azi m-a oprit să-mi spună că are loc Festivalul Cartierului, că în fiecare an se organizează şi că o să fie un târg, câteva spectacole şi multă lume. Ar fi frumos să vin şi eu să văd cum e.
Să vă spun foarte sincer, nu simt că ceaiul de la el e cel mai bun din lume, nu simt că nu se compară cu nici un alt ceai de care am mai băut vreodată. Dar experienţa cumpărării de la el, experienţă care nu se reduce doar la a alege un ceai de pe raft şi la a-l plăti, ci care e compusă din fiecare conversaţie pe care o am atunci când trec prin faţa magazinului şi salutul rapid din cap când sunt pe fugă, ei bine, experienţa asta mă face pe mine să nu cumpăr ceai sau cafea din altă parte. Şi mă face să-i aduc şi alţi clienţi.
Mi-amintesc de profesorul Teodorescu (predă comportamentul consumatorului la ASE) care ne-a spus că cel mai bun marketing în ce priveşte relaţiile cu clienţii îl fac cei care au un butic, într-un sat. Acolo fidelizarea e fără puncte şi carduri, iar plăcerea de a cumpăra de la o anumită persoană depăşeşte de cele mai multe ori satisfacţia aşteptată de la produsul cumpărat.
Revin mai târziu cu poze de la festival.
Mergeam agale pe holurile facultăţii zilele trecute, singurică-singurică şi m-am simţit privită. Ştiţi sentimentul. Mergeţi cu capul înainte, cufundat în propria lume, nu vă uitaţi sub nici o formă în jur şi totuşi simţiţi o pereche de ochi odihnindu-se pe domnia voastră.
Ete cam aşa şi eu. Şi m-am oprit. Că eram singură, deci de unde ochii…? Şi m-am uitat stânga dreapta şi apoi am râs. Ete cine se holba:
Nu ştiu cât de vizibil e în poză, da flăcăul are ochii din material din ăla din care se făceau şi rigle cân eram eu mică (sunt nişte striaţii oblice de plastic, iar imaginea se modifică în funcţie de unghiul din care o priveşti.) Aşadar, atunci când eu am trecut agale pe lângă, am suprins mişcare în câmpul meu vizual, pentru că ochii ăia s-au rotit după mine 
O reclamă eficientă, deşi nu ştiu cât de sensibili sunt bărbaţii la aşa ceva, că ei ar cam trebui să-şi cumpere Axe 
Ştiţi cât de des e invocată ospitalitatea ca trăsătură de căpătâi a românului, aşa-i?
Din păcate, numa noi ştim/credem asta despre noi.
În indexul mărcilor de ţară din 2008, dezvoltat de cei de la FutureBrand, apare următorul top 10 al naţiunilor cu cei mai ospitalieri locuitori:
10. Italia
9. Bahamas
8. Fiji
7. Suedia
6. Scoţia
5. Australia
4. Canada
3. Thailanda
2. Irlanda
1. Noua Zeelandă
Mda…Nu prea suntem în top. Încercăm să găsim altceva să ne diferenţieze, ca şi trăsătură dominantă a românilor?
Întregul document poate fi downloadat de aici: Country Brand Index.
Azi înjur pe EVZ.Ro. Obişnuiam să citesc zilnic, dar de azi renunţ, că îmi stă deja pe creier bannerul agresiv de la Mirunette. Nu ştiu exact ce servicii oferă, dar galbenul ăla care se extinde mă irită şi mă hărţuieşte teribil.
Nu ştiu pentru cât timp au plătit pentru reclama proastă şi de prost-gust, dar am senzaţia că e dintotdeauna acolo. Nu ştiu cât au plătit pentru monstruozitatea aia galbenă, dar cu siguranţă preţul nu acoperă cititorii pierduţi.Şi da, mai cunosc vreo doi ca mine.
P.S. : Dacă ceteşte careva de la EVZ.RO postul ăsta, daţi-mi vă rog mail când decideţi că psihicul cititorilor voştri e mai important decât un banner.
O zi faină.
Peste o săptămână fug la o şcoală de vară în Austria. Or să fie studenţi din 18 ţări. Am primit azi email prin care mi se cere să aduc câteva lucruşoare reprezentative pentru România pentru că va fi câte o prezentare despre fiecare ţară. Un prieten mi-a zis că n-are rost să car ceva de-aici, ci să le vorbesc de româncele frumoase şi să le-arăt sânii.
Eu zic că o să iau totuşi ceva în bagaj. Primul pe listă e un ou încondeiat.
S-auzim sugestii. Ce le mai arăt?
Una dintre universităţile la care am fost admisă pentru master a fost Bi Norwegian School of Management din Oslo, Norvegia. Din păcate, a fost nevoie să-i refuz din cauza costurilor de viaţă prea mari şi a faptului că bursa primită îmi acoperea doar taxele de studiu.
Ceea ce însă o să subliniez aici e modul în care am fost tratată:
Zilele astea sunt în mod deosebit interesată de cum comunică universităţile cu publicul lor ţintă şi vă invit şi pe voi să-mi împărtăşiţi experienţe pozitive sau negative pe care le-aţi trăit sau despre care aţi auzit. Mulţumesc.
O zi faină
M-am tot lovit în ăştia trei ani de facultate de exemple clasice de eşecuri ale unor campanii de marketing.
Azi le tratăm pe cele care au apărut atunci când o firmă a decis să-şi lanseze produsele în alte ţări, foarte diferite socio-cultural decât cele pe care opera deja:
Exemplele de mai sus în din cartea Global Marketing, autor: Svend Hollensen.
Am mai găsit însă un site fain şi înainte să vă dau linkul, dau copy paste la primul exemplu:
De aici: http://www.kwintessential.co.uk/cultural-services/articles/crosscultural-marketing.html
Imi plac oamenii cu pareri. Si gumele de mestecat si barbatii, da astea-s deja vicii. Mai multe...