O poftă de teatru s-a dezlănţuit în mine, aşa că am văzut o nouă piesă de curând. Dineu cu proşti. O piesă la care găseşti cu greu bilet şi la care râzi copios. N-am să stric hazul momentelor, dar am să împărtăşesc totuşi unul.

Se explică la început ce e ăla un dineu cu proşti. Un dineu la care oameni care se consideră inteligenţi vin însoţiti de tot soiul de proşti ca să-i provoace să discute între ei şi eventual ca să aleagă un câştigător. Un prostul proştilor, cum ar veni. Iar cel căruia i se explică noţiunea îşi aminteşte cu nonşalanţă că a participat şi el la dineuri similare în studenţie, nu cu proşti însă, ci cu urâte. Am decis să studiez cu atenţie invitaţiile la mese festive pe care am să le primesc de-acum înainte 🙂

Piesa merită văzută, rolul cel mai complex şi totodată cel mai bine jucat a fost în opinia mea cel al lui Mălăele. N-am putut să nu apreciez momentul ludic al actorilor în timpul aplauzelor, care au ales să mulţumească tare frumos publicului, continuînd să-l distreze.

Comentariile despre piesa în sine se opresc aici, însă am nişte comentarii stârnite de ce s-a întâmplat cu publicul. Pentru că e o piesă la care se râde mult, am sfârşit prin a fi oripilată (exagerez, desigur) de râsul (îmi vine de fapt să zic nechezatul, dar din nou aş exagera) unor persoane de pe rândul din spate. Care nu doar că râdeau foarte zgomotos, căutând parcă să asigure întreaga sală şi chiar pe actori că ei au înţeles glumiţa, dar mai şi repetau uneori glumiţa/replica, apoi râdeau din nou. Şi m-au mai deranjat sesiunile de aplauze. Aici mi-au plăcut, că au fost la final, însă aplauzele pe piesa Dineu cu proşti au fost dese şi în toiul replicilor, acoperindu-le pe acestea din urmă.

Nu-s un om rafinat în ale teatrului, dar mă educ. Şi pornind de la jena pe care am simţit-o, am căutat câte ceva despre bunele maniere la teatru. N-am avut nici eu o conduită exemplară (n-am lăsat haina la garderobă), dar hai să învăţăm împreună. Am extras câteva reguli esenţiale (sursa la final):

  • Să-ţi iei hainele cu tine este absolut interzis. Toate lucrurile se lasă la vestiar. Un gentleman va ajuta mai întâi doamna, ulterior îşi lasă şi hainele lui
  • Aplaudăm numai la sfârşitul fiecărui act. A continua solo aplauzele după încetarea lor , este de asemenea de prost gust
  • În sală şi pe rândul de scaune, bărbatul trece în faţă. Se trece cu faţa şi nu cu spatele către spectatorii care, din politeţe, trebuie să se ridice

Sursa 

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *