Cu aşteptat să am timp până să scriu nu merge, aşa că încercăm şi altfel – scriu deşi n-am timp de scris. Scriu pe fugă, nu aşezat, pe îndelete, cum îmi place mie, dar în viaţă mai faci şi ce trebuie, nu numai ce vrei şi ce-ţi place. Şi acum chiar trebuie să scriu, că prea nu-mi dau pace nişte gânduri şi cred că al meu catharsis prin scris vă poate ajuta şi pe voi.

Aşadar, încercăm şi pe fugă:

|||

Am fost anul ăsta în prima drumeţie serioasă pe munte, am urcat pe Vf. Ciucaş.

 

O plăcere descoperită târziu, într-o companie excepţională, aşa că vi-i recomand şi vouă, am fost cu cei de la Terra Incognita. Aş fi renunţat pe la jumătatea drumului pentru că simţeam că e peste puterile mele fizice. Probabil mai mulţi din grup simţeau la fel. Organizatorii nici n-au adus în discuţie opţiunea de a renunţa, că ei ştiau că bariera e mentală, nu fizică. Şi-aşa a fost.

|||

Unul din cele mai plăcute ritualuri din viaţa mea recentă e să citesc Monday Memo, newsletterul de luni dimineaţă de la autoarele cărţii “Cei care schimbă jocul” – vă puteţi abona aici. Am citit cartea întâi şi aşa am aflat de newsleter. Le recomand pe ambele, Monday Memo e o sinteză bună a ce s-a întâmplat în ultima săptămână pe plan local şi internaţional din punct de vedere economic, politic, social (+ conţine recomandări de resurse pentru dezvoltare personală), iar cartea e o sinteză bună a luptelor cu ei înşişi şi cu piaţa ale unor antreprenori locali de succes.

|||

Mă pasionează storytellingul (arta de a povesti) pentru că îi văd utilitatea în aproape orice fel de situaţii de viaţă, începând de la modul în care îţi povesteşti ţie, în oglindă, până la care sunt poveştile ce stârnesc emoţii în prietenii tăi, membrii familiei sau cei cu care interacţionezi profesional. În afară de citit pe tema asta şi conştientizat că îmi doresc mult să particip la conferinţa asta, am mai făcut un pas în direcţia asta – mi-am provocat natura de povestitor la un curs ţinut de Alex Glod (pe care vi-l şi recomand), mai multe aici. De la el am aflat de Story Corps, o aplicaţie interesantă, cu o poveste de început emoţionantă. Chiar dacă nu veţi folosi aplicaţia ca să înregistraţi o poveste personală, recomand să vă uitaţi prin lista de întrebări propuse – sunt o sursă bună pentru generat scântei la o primă întâlnire amoroasă, sunt un lubrifiant social bun la o discuţie între amici, sunt o bază trainică pe care să clădiţi discuţii sincere în familie şi, zic eu, un catalizator bun de consolidat relaţii cu prieteni dragi. Câteva exemple:

  •  Cine ţi-a făcut cel mai mult sau cel mai mare bine în viaţa ta de până acum?
  • Care e amintirea ta preferată în legătură cu noi?
  • Dacă asta ar fi ultima noastră conversaţie, ce mi-ai spune?
  • Ce ne face pe noi să fim prieteni/ iubiţi?
  • Eşti mândru / mândră de mine? (către părinţi, membri familie)
  • Ce lecţii ai învăţat din viaţa ta profesională de până acum?
  • Care au fost cele mai grele momente prin care ai trecut?
  • Cum vrei să fii ţinut minte când nu vei mai fi?

|||

Citesc acum Originals, de Adam Grant şi mă bucură mult cartea. World Economic Forum spune că e una din cărţile de leadership care trebuie citite anul ăsta, iar autorul face o prezentare cuprinzătoare într-un discurs pe TED. Vă zic mai multe când o termin.

|||

Pentru mine, zilele cele mai bune încep cu trezit devreme, sport, mic-dejun şi planificat ziua. Se termină cu scris (hm…acum îmi dau seama că obiceiul de a scrie în jurnal – care nu e încă zilnic, mă face să mă iert mai uşor ca nu mai scriu pe blog. Am să încerc să le împac, să vedem cât de uşor vor înţelege două iubiri aşa de patimaşe că trebuie să se accepte reciproc…simultan).

|||

Colorez. Am cărţi de colorat pentru adulţi (ca astea de aici) şi culori multe (cât cred că n-am avut toată viaţa de copil). Le-am primit cadou şi am început să colorez în joacă, cei din jur caracterizează stilul ca fiind “psihedelic”. Cărţile îşi ating scopul, mă amuză şi mă relaxează.

 

 

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

This article has 3 comments

  1. Pingback: Neşlefuite (1). Vulevales. Dânsul şi Dânsa. Dreptate vs Fericire | Mai departe

  2. Pingback: De ce au liderii nevoie să comunice prin povești?

  3. Pingback: Neşlefuite 10. Factual. Cultură organizaţională. Cepeleagă | Mai departe

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *