Cârpă de şters pe jos
Mă tot uit în oglindă şi nu văd decât o tipă blondă, ochi albaştri, statura medie, figură cvasinormală…
Mă înşel totuşi. Semăn izbitor cu o cârpă de şters pe jos. Sau cel puţin aşa mi s-a sugerat azi.
Am fost din nou la spital. De data asta să iau rezultatele la analize, pe care era cât pe ce să nu le mai găsesc pentru că se pare că mi le ridicase altcineva (apropo… e normal să poată oricine să-mi ridice rezultatul analizelor?). Nu asta a fost însă problema. Adevărata probă de foc era că trebuia să ajung la etajul 5. Întâi trebuia să intru în spital. Am fost dată afară de două ori, pentru că mai nou s-au schimbat uşile de acces.
O dată pătrunsă în spitalul ultrasecurizat, unde cu 50 de mii pot să intru şi cu un Kalashnikov în mână, m-am îndreptat spre scări. La etajul 5 uşa era închisă şi aveam nevoie de o cartelă ca să o pot deschide. Pe care evident n-o aveam.
La etajele 3 şi 4 observasem aceeaşi minune tehnică aşa că am urcat încrezătoare spre 6, având un plan mişelesc de a găsi apoi alte scări pe care să cobor din nou la 5.
Din nou minune. Am putut pătrunde fără cartela magică dar nu mai erau alte scări. Sau cel puţin, nu pentru muritorii de rând ca mine. În schimb, lifturi. Cu care aş fi putut coborî un etaj.
Dar nu şi pentru cârpe de şters pe jos ca mine. Ci doar pentru Medici, Dumnezeii acelei clădiri. Am aflat asta de la liftieră, care
- deşi oprise la 6,
- deşi nu mai avea pe nimeni în lift care să se grăbească,
- deşi pierduse 2-3 minute deja numai să-mi explice cum nu pot eu să ajung la etajul 5, cum nu pierde ea timpul doar pentru un etaj
- deşi era la fel de conştientă ca şi mine că n-aş fi infectat cu nimic spaţiul liftului care numai curat şi steril şi destinat exclusiv medicilor nu se putea numi
a refuzat efectiv să mă primească în lift. Îi mulţumesc pe această cale că nu m-a şi scuipat, deşi ştiu că şi-ar fi dorit cu ardoare asta. Între noi fie vorba, dorinţa era reciprocă, dar sunt o lady şi m-am abţinut.
Am coborât în cele din urmă la etajul 5 şi am aşteptat cuminte un medic, după care m-am strecurat şi eu şi mi-am luat mult aşteptatele rezultate, care erau doar copii ale originalelor, care, aşa cum am mai pomenit, fuseseră deja ridicate de către nu se ştie cine.
Sunt convinsă că exista şi o altă soluţie să ajung la faimosul etaj 5, dar nu existau nici indicatoare, săgeţi, buline, plăcuţe, marcaje, scrijelituri în pereţi şi nici oameni dispuşi să mă ghideze şi nici bunăvoinţa mea de a da din nou şpagă unei femei de serviciu sau unui paznic.
Şi pentru că e frumos în România, mâine tot aici o să mă trezesc şi tot o cârpă o să fiu. Asta încă vreo 2, 3 secole de-acum încolo că în cele din urmă ne-om civiliza şi noi, volens-nolens.
“TRAIM IN ROMANIA SHI ASTA NE OCUPA TOT TIMPUL!” E tot ce pot sa spun! Ceea ce ai scris tu, cu analizele, e un mic fleac pe langa ceea ce li se intampla unor oameni, care, din intamplarea parintzilor lor, se numesc romani shi nu au nici o vina! Ai grija de sanatatea ta, pentru ca, s-a vazut, pana shi cel care este acum un preshedinte de tzara se trateaza in alta parte! E o forma de incredere in sistemul de sanatate, pe care, prin ministrul desemnat, il trateaza ca atare! SANATATE MULTA!
Mulţumesc pentru încurajări. Nu ştiu cât o să mai pot suporta atâta bătaie de joc. Cu toata dragostea mea pentru România, aş părăsi-o şi acum dacă aş avea ocazia.
nici nu am putut sa citesc postul..”Mă tot uit în oglindă şi nu văd decât o tipă blondă, ochi albaştri, statura medie, figură cvasinormal㦔 …ce?! ce e cu descrierea asta comuna, ala numai albastru comun nu e sa nu mai vorbesc de culoarea parului tau care e cu totul speciala nu inteleg de unde si pana unde “cvasinormal㦔 cuvantul asta ma duce cu gandul la ceva comun si draga mea, figura ta numai comuna nu e 😀
am roşit , irină! Mucumesc. Citeşte totuşi până la capăt 😉
Pai…dragutza Raluck, din cate stiu eu, AI ocazia sa o parasesti si chiar o vei face. Cat despre declaratia de dragoste a irinei, eu ti-as spune mai bine sa ai grija, stii cum e cu “experimentele din timpul facultatii”…;)
Despre spital, cam stii care e parerea mea, dar vad ca DIN PACATE, toti cam gandesc ca tine. OK, sistemul e varza, asta cred ca o stie toata lumea, dar ca se vrea sa se schimbe ceva, asta parca nu mai vede nimeni. Iar faza cu intratul in spital, ai spus-o mai bine decat oricine, la Botosani intrai la mama cum si cand vroiai. Dar acolo mai sunt si reguli si unele dintre ele spun ca nu intri ca la tine acasa intr-o unitate sanitara doar ca ai avut tu de luat niste analize, cu atat mai mult cu cat ea se numeste Spitalul Universitar. Hai pupici
Apreciez imparţialitatea ta, draga Ariciule şi voi încerca să fiu ceva mai tolerantă referitor la schimbările în bine-sper- ale sistemului. Cât despre Irina, ţi-ai zburlit în zadar ţepii, pentru că ea îmi este prietenă bună şi nu experiment din timpul facultăţii. 😀
Have a wonderful shiny day!
Aberati. Nu e nimic in neregula in spitale. Ca sa nu mai zic … nu pricep unde vedeti voi gropi in bucuresti?! Sau capace lipsa? Chiar nu inteleg de ce va plangeti. Totul merge ok in Romania, sunteti voi paranoici!
TOTUL incepe cu o buna prietenie…if you catch my drift;)
@ Diab: deschide bine ochişorii, păpuşe! Bun venit in iad!
@ Ariciu: mi-ar fi teamă să pătrund în mintea ta :p
oops, sorry, u’ve already BEEN there:D
shhhhhtt!! let’s keep it secret!
Aaaa…..deci ti-e rusineeeeeee!!!
Bine ca stiu ca sa mai spun. Hihihi
nu mi-e ruşine, ariciule!da fiind acesta blogul meu şi fiind eu orgolioasă, mă tot chinui să am eu ultimul cuvânt/ comentariu 😀
:))
cu asta m-ai dat gata…uite, poti sa ai ultimul comentariu, de un cuvant:P
mucumesc
Cu placere
nu pot să creeeeeeeeeed
ce?
că nu mă laşi pe mine să termin
pai nu te-am lasta?!? ti-am spus “# 14 Ariciu Says:
Decembrie 12th, 2007 at 4:53 pm
:))
cu asta m-ai dat gata¦uite, poti sa ai ultimul comentariu, de un cuvant:P
”
Ce mai vrei?
să nu mai scrii nimic :d
ok, nu mai scriu. Ti-am mai spus asta o data
păi ţine-te de cuvânt. gata
gata
din cauza ta, nu învăţ. o să mă ai pe conştiinţă
imi cer scuze atunci…
te iert
saru’mana:-*
cu plăcere
spor la invatat
mersi. la 7 am examenu
BAFTA multa!!!
să fie
desi nu cred ca ai avea nevoie, ca esti fata desteapta;)
nu prea am apucat să citesc tot. aş putea s-o fac acuma…
pai…atunci ce mai astepti?
să încetezi
să te opreşti
ok
aaaaaaaaaa
ceeee?!? ma sperii!!!
mă mănânci
hmm…ma provoci sa..altele:D
pa, ariciule. învăţ
SPOR la INVATAAAAAAT!!!!!
si pa
sper să nu mai dai refresh la pagină. am aşteptat un pic şi abia acu am scris.
aha, am inteles. nu mai dau…
o s-o iau ca pe o promisiune
asta si este
halal promisiune
adica?
nu te ţii de ea. Vorbe în vânt.
invata-te cu de astea, doar esti in Bucuresti:p
cedez psihic
ei hai…am incredere in pisicul tau, INTOTDEAUNA am avut…
1.cum zicea un om intelept odata… mai bine bogat si sanatos, decat sarac si bolnav… sa tii minte asta raluca !
2. buna irina 🙂
buna Dănuţ. Acestea fiind spuse, încheiem aici această şedinţă de comentarii.
Sunt de acord!
si eu !
foarte frumos. Sunteţi frumoşi şi drăguţi şi simpatici amândoi
Dar tu ne depasesti de departe…
sunt flatată
N-ai de ce, spuneam adevarul…
cu-atât mai mult…
Sau mai putin…
noapte bună tuturor
SOMN DULCE SI TIE
vise frumoase, ariciule
dar nu mai frumoase ca ale tale
carpele nu scriu bloguri 😀