Vedeţi voi, deşi clămiţele stăteau cuminţi la locul lor în oricare din zilele amare ce au urmat celei dintâi înfrângeri a haosului, pentru vieţuitoarea hiperordonată n-a fost îndeajuns…

Au început să o macine toate celelalte mărunţişuri împrăştiate peste tot  şi disperarea s-a manifestat în toate formele ei.

Întâi –  în mod miraculos –  îmi găseam de fiecare dată hainele pe umeraş, deşi eu le lăsam pe scaune, agăţate pe uşă sau cine ştie pe unde uitate. Deşi posed o minte curioasă şi ageră, nu m-am întrebat niciodată de ce se întâmpla aşa. Până într-o zi când vieţuitoarea cu ochi roşii m-a întrebat scoţând flăcări pe nări: “Da tu crezi că hainele au ajuns singure pe umeraş?” Mi s-a părut ciudat că nu mă gândisem niciodată la asta, dar am zâmbit galeş sperând să fiu simpatică şi să scap.

Au urmat totuşi câteva zile în care mi-am pus (plină de căinţă) toate lucrurile la loc, dar haosul ce sălăşluia tăcut în mine s-a trezit încet- încet  şi m-a stăpânit din nou, parcă mai acerb ca niciodată.

A apărut apoi o cutie. Cutia ruşinii. Căci clipă de clipă vietatea hiperordonată veghea la nirvana creată după ore lungi de curăţenie. Şi tot ce lăsam neglijent în urmă sfârşea în cutie.

Au ajuns acolo bani, şosete, clămiţe, buletin, parfum, eşarfe, gume de mestecat, chei, bileţele, cărţi, acadele (din alea primite rest), bănuţi  şi multe altele.

Din când în când cutia era golită şi trebuia să pun totul la loc (acest mers al lucrurilor îmi era familiar însă, pentru că ori de câte ori mama simţea că sigur nu-s pui de om la cât de dezordonată sunt, îmi răsturna tot de prin dulap şi mă obliga să fac ordine). Ce e ciudat însă e că treptat am ajuns singură la concluzia că e mai bine să pun eu toate mărunţişurile direct în cutie că e mai uşor să le găsesc acolo.

Mai mult decât atât, după o vreme am început – de bunăvoie şi nesilită de nimeni – să fac ordine în cutia ruşinii.

Şi după alte săptămâni de meditaţie asupra haosului şi ordinii, am decis să renunţ la cutie şi să mă supun.

În următorul episod vă povestesc stadiul/halul în care am ajuns azi.

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

This article has 2 comments

  1. Simona Reply

    Raluca unde e urmatorul episod? Ma bucur ca am aflat continuarea live.
    Te pup! Scrie cand ai timp!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *