Primesc întrebarea asta suficient de des cât să mă determine să explic de ce e o întrebare absurdă. Ca mai apoi, în loc de răspuns, să pot da link :). Şi dacă s-o potrivi, să faceţi şi domniile voastre acelaşi lucru.

Începem cu începutul: întrebarea nu e ok, pentru că dacă o aud pe calea undelor (sau firelor) înseamnă că deja am răspuns. Corect ar fi De ce nu ai răspuns la telefon mai devreme?

    • Situaţia 1: Nu am auzit.
      • Răspuns des întâlnit: Nu am auzit. Atenţie, aici urmează de obicei: De ce nu l-ai auzit? şi Tu niciodată nu auzi telefonul ăla! (greşit, din moment ce acum tocmai l-am auzit).
      • Rezultat des întâlnit: Câteva (zeci de) secunde irosite din viaţa interlocutorilor.
    • Situaţia 2: Am auzit, dar nu am putut să răspund.
      • Răspuns des întâlnit: Nu am putut să răspund. Aici urmează de obicei De ce nu ai putut să răspunzi? Nu sugerez sinceritate totală, că uneori oamenii chiar nu pot face faţă adevărului. Plus că adevărul, deşi firesc, poate suna ruşinos pentru urechi străine. Aşadar se poate încerca un Vorbeam la celălalt telefon, a venit cineva în vizită, eram într-o şedinţă, aveam mâinile legate etc.. Fiţi creativi.
      • Rezultat des întâlnit: Câteva (zeci de) secunde irosite din viaţa interlocutorilor + jena unui interlocutor forţat de normele sociale să coafeze adevărul.
    • Situaţia 3: Am auzit, dar nu am vrut să răspund.
      • Răspuns des întâlnit: Acelaşi ca la Situaţia 2.
      • Rezultat des întâlnit: Acelaşi ca la Situaţia 2.

Toata poliloghia asta sper să aibă două efecte:

  1. Să aveţi la îndemână un răspuns şi să-l livraţi cu calm
  2. Să nu (mai) adresaţi vreodată, la rândul vostru, întrebarea asta dacă răspunsul nu e vital (şi de cele mai multe ori nu e)

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

This article has 2 comments

Leave a Reply to iTroll Cancel reply

Your email address will not be published.