Eeeee…şi-a fost târg de gioburi uichendu ăsta şi m-am dus şi eu, fireşte…. Că era aglomeraţie, că se mai dădea câte un pix moca şi că mi-aş dori cândva să şi muncesc la o companie. Nu în viitorul foarte apropiat, totuşi, că încă nu mă simt comfortabil cu ideea de a merge obligatoriu undeva, 8 ore pe zi. Mai ales că încă am şcoală.

Şi m-am minunat de ce-am văzut pe-acolo. În ordine:

  • Eu am glumit când am zis de faza cu pixu, da unii chiar numai asta vânau. Mocăciuni de la fiecare stand, pliante, o bobiţă de strugure, un carneţel etc..
  • Mizerie multă în jurul Sălii Palatului. Românii ghiolbani (deşi s-ar putea să fi comis un pleonasm)  aruncau fluturaşii ăia pe unde apucau, sta-le-ar în gât. Pe scări, pe lângă coşurile de gunoi, lângă maşini, pe maşini etc..
  • Angajatorii erau ciufuţi. Unii din ei păreau sclavi. Era, ce-i drept, sâmbătă după-amiază şi probabil că nimănui nu-i convenea să stea la stand, da un pic de teatru de dragul potenţialilor angajaţi n-ar fi stricat. Eu dac-aş fi director de companie nu mi-aş trimite cei mai trişti angajaţi să facă reclamă şi să atragă pe alţii. m-aş duce eu personal. Aş vorbi însufleţit, aş deborda de energie, mi-aş ascunde cearcănele, m-aş da cu bujori în obrăjori, aş fi ca proaspăt venit dintr-o lungă vacanţă. It’s all about the image…
  • Cred că toate seminariile au fost interesante, eu am participat la unul singur şi mi-a părut lăudabiă iniţiativa celor de la WNS de a-l organiza. Nu am aflat nimica nou, dar faptul că a trebui să interacţionez cu ceilalţi participanţi şi să participăm activ m-a mulţumit
  • Nu m-a convins nimeni că la ei în companie ar curge miere, lucru de care oricum îs convinsă că nu se întâmplă nicăieri, dar ar fi fost frumos să fie totul mai animat. Am văzut la standul celor de la Adobe că aveau nuş ce joculeţ, dar nu ştiu dacă era accesibil şi participanţilor sau se jucau numa cei de la stand. A mai fost simpatic omuleţul dolofan de Michelin, pe care îl cheamă Bibendum şi care se tot agita pe-acolo şi mai înveselea puţin toţi triştii. Era unul îmbrăcat în pungă de chipsuri de la Lays parcă, dar ăla era complet plictisit şi îşi agita numai mânuţele.
  • Am ieşit un pic mai dezorientată decât am intrat, dar încă e timp…

Written by raluca

În cautare de întrebari bune

This article has 4 comments

  1. Gelu Reply

    Putea sa se joace oricine 😛 As fi vrut sa ajung si eu dar am uitat 🙁 Cel putin in cazul nostru nu a fost nimeni obligat sa mearga acolo, si sa stii ca nu e asa de naspa “sa fii obligat” sa mergi 8 ore pe zi si sa faci ceva care e interesant si care iti place si care te ajuta cu siguranta mult mai mult decat ceea ce faci la scoala. Parerea mea de viitor inginer…

  2. raluca Reply

    @Gelu: e bine că la voi au mers oamenii de plăcere, e şi mai bine că aţi ştiut să ieşiţi un pic din mulţime. Era mereu aglomerat la stand, ceea ce-i semn bun.

    Cât despre job, consideră-te norocos că ai apucat să faci ce-ţi place cel mai mult chiar de la prima angajare. Eu îs momentan destul de dezorientată cu privire la drumul pe care o să-l urmez, de asta ezit atât, dar mi-ar plăcea şi mie să-mi placă toate cele 8 ore de muncă din zi, şi nu doar 7 sau 5 sau 3 sau nici una…

    Om mai vorbi despre asta în vreo 2, 3 ani

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *