Măcelul neuronilor

Aici semestrul e împărţit în două blocuri, fiecare de câte 7 săptămâni. Primul tocmai s-a încheiat şi urmează sesiunea. Primul examen e pe 1 aprilie. Până atunci, îmi plâng neuronii. Care se duc mai repede decât mi-aş fi închipuit.

La două din cele trei obiecte la care o să susţin examenele, nu e un manual. Îs zeci de articole în care diverşi economişti, fizicieni, chimişti şi alţi oameni de ştiinţă îşi exprimă opinia în legătură cu diverse teme. Nu-i nimic de învaţat aici, e lectură şi pură plăcere. Examenul va însemna o analiză a problemei, mi se va cere şi mie să-mi exprim opinia, referindu-mă desigur şi la părerile autorilor în cauză. Se vorbeşte despre situaţii curente în economia mondială, despre previziuni şi confirmări sau infirmări de teorii şi principii. E nevoie nu doar de lectura acelor articole, ci de multe alte informaţii, majoritatea ce ţin de cultura generală. Nu poţi să te plângi la final că nu ţi-a dat din ce scria în manual, pentru că aici nu-i delimitare precisă a ceea ce trebuie să ştii. Există doar limita minimă.  Simţiţi diferenţa? Se elimină factorul toceală, intervine gândirea. Ceea ce e de admirat, atâta doar că mi-ar fi plăcut să fi trecut prin tipul ăsta de evaluare şi înainte.

Unul din profesorii mei este pasionat de economiile de tranziţie. Şi-a petrecut câţiva ani predând în Europa de Est. În România încă n-a fost, dar nici nu şi-ar dori. Ne-a atras atenţia asupra unui fenomen aproape incredibil cu care s-a confruntat în timpul petrecut acolo. Unii studenţi încercau să copie în timpul examenului. Veniseră cu fiţuici de-acasă. Eu aşteptam în continuare fenomenul incredibil, însă în jurul meu studenţii olandezi făceau ochii mari şi se mirau continuu de aşa o minune.

Profesorul mă privea zâmbind. Mi-a spus că n-ar vrea să mă jignească, însă trebuie să admit şi eu că oamenii din Estul Europei au o problemă de cultură, de educaţie în ceea ce priveşte furtul, tendinţa de a înşela, talentul de a se eschiva de muncă.

Şi am înţeles că într-adevăr e o problemă. Pe care n-o s-o depăşim mulţi ani de-acu încolo. Pentru că e o victorie pentru noi să reuşim să copiem. Şi-i fraier cine n-a putut. Şi-i norocos cine a putut folosi hands-free-ul şi-i lovit de cel mai crunt ghinion cine nu.

Şi-avem atâtea alte cuvinte să spunem cum a fost după un examen în timp ce la ei e mult mai simplu: Am ştiut sau N-am ştiut.