Am văzut zilele trecute un film olandez: Simon. E dur, dar merită văzut. Se învârte în jurul unor clişee olandeze: cuplu de homosexuali, droguri, trafic… Personajul principal descoperă are cancer şi decide să nu devină vreodată povară pentru cei dragi lui. Aşa că se gândeşte la eutanasie.
Scena care m-a marcat pe mine este când, spre final, el este înconjurat de prieteni, acasă şi apar cele două persoane care trebuie să-i administreze substanţele letale. Se lasă o linişte dureroasă în momentul intrării lor în cameră şi stânjenit, unul dintre ei întreabă: Am venit un pic mai devreme, aşa-i? N-am să vă spun răspunsul… Ăla e un moment care m-a sfâşiat. Dincolo de durerea de a-ţi decide data morţii, oare cum o fi în clipele dinainte? Ai vrea să vină mai devreme… te-ai plânge dacă ar întârzia?
pare un film puternic…ia sa il caut si eu 🙂
Daca e o moarte ceruta, nu prea vad sensul. Daca e moartea ”pe bune”, inevitabila si incalculabila, lucrurile se schimba.