Am văzut zilele trecute un film olandez: Simon. E dur, dar merită văzut. Se învârte în jurul unor clişee olandeze: cuplu de homosexuali, droguri, trafic…  Personajul principal descoperă are cancer şi decide să nu devină vreodată povară pentru cei dragi lui. Aşa că se gândeşte la eutanasie.

Scena care m-a marcat pe mine este când, spre final, el este înconjurat de prieteni, acasă şi apar cele două persoane care trebuie să-i administreze substanţele letale. Se lasă o linişte dureroasă în momentul intrării lor în cameră şi stânjenit, unul dintre ei întreabă: Am venit un pic mai devreme, aşa-i? N-am să vă spun răspunsul… Ăla e un moment care m-a sfâşiat. Dincolo de durerea de a-ţi decide data morţii, oare cum o fi în clipele dinainte? Ai vrea să vină mai devreme… te-ai  plânge dacă ar întârzia?

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

This article has 2 comments

  1. krossfire Reply

    Daca e o moarte ceruta, nu prea vad sensul. Daca e moartea ”pe bune”, inevitabila si incalculabila, lucrurile se schimba.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *