Zmei sau Feţi Frumoşi?

Am citit tătă copilăria poveşti cu Feţi Frumoşi şi am visat să mă mărit cu unul. Şi am alergat tătă adolescenţa după zmei. Şi tot un zmeu îmi doresc şi acuma.

Şi mă tot gândesc ce fel de poveşti am să cetesc copiilor mei. Vreu să-i îndoctrinez cu Făt Frumos sau să-i încurajez să prindă zmei? Pentru că zmeul cred eu că e alegerea câştigătoare azi. Societatea în care trăim elimină Feţi Frumoşii. Sau îi lasă în mizerie. Jocurile îs murdare, luptele îs cu lovituri sub centură iar a-i spune copilului tău că binili învinge mereu e cel puţin naiv. Azi doar un zmeu izbuteşte să trăiască decent, iar Ilenele Cosânzene şi-au cam pirdut şi ele din valoare. Cu cinste şi neprihănire avansezi mult mai încet decât cu niţică pată. Iar riscul ca naivitatea Ilenei să atragă gheare de zmeu e iarăşi mare. Şi-atunci, eu vreu să cresc Ilene? Păi nu prea.

E timpul să schimbăm poveştile sau le lăsăm aşa, cu speranţa că ispita răului din basme o să-i atragă şi mai mult pe copiii noştri şi astfel, o să înţeleagă calea câştigătoare?

Sigur, e posibil să-mi spuneţi că măcar copilăria ar trebui să o lăsăm neatinsă, că e timp şi loc ideal pentru orice suflet. A fost. Azi copiii de grădiniţă ştiu că doamna vrea cadou şi flori. Ştiu că unii copii primesc mai multă atenţie de la doamna pentru că doamna primeşte la rândul ei mai multă atenţie de la părinţii acelor copii. Ştiu când ajung la şcoală că unii copii iau note mai mari pentru că ai lor părinţi cotizează mai mult. Lumea copiilor nu mai e demult ideală. Are rost să menţinem poveştile ideale? Nu cumva îi derutăm?