Sifilis Cadou

Am intrat la American Book Store în Amsterdam şi am găsit undeva pe lângă zona dedicată jocurilor pe calculator (unde erau inclusiv cărţi, postere, hărţi, jucării din WOW şi unde, deşi nu înţeleg fenomenul, am zăbovit puţin) jucării pentru copii mari. Erau din pluş şi reprezentau viruşi, bacterii, microbi şi alte entităţi  colorate şi vesele. Şi pe fiecare etichetă scria ce e şi ce boală provoacă. Şi am găsit şi spirocheta Treponema Pallidum, care provoacă sifilisul (şi căreia îi ştiam forma din vremurile Tineri pentru Tineri....eheee, ce vremuri :D ), care mai era şi roz. Şi mă gândeam cum ar fi să faci cadou cuiva sifilis? :D Şi cum ar răspunde la întrebarea: Şi ce-ai primit cadou? :D Firma care le produce se numeşte Giant Microbes (daţi click pe nume să ajungeţi la site-ul lor) Uite şi Herpes: …

Les Invasions Barbares

E titlul filmului pe care l-am văzut acu două zile. Mi l-a recomandat Monel şi n-am regretat nici o clipă cele două ore sacrificate de la citit. Impresionant. Nu-mi place să povestesc filme, vă recomand doar să citiţi despre el şi mai apoi să-l vedeţi: http://www.imdb.com/title/tt0338135 * N-am uitat de…

De prin Olanda

Pentru că n-am pre avut timp până acuma, am rămas puţin în urmă să vă povestesc cum am petrecut uichendul trecut cu prietenii mei. În principiu, am hoinărit prin magazine, pe străzi, am fost la Muzeul de Ştiinţe Aplicate Nemo, la Muzeul de Istorie, apoi cu maşina prin nordul Olandei.…

Lecţie de creativitate

Cetesc amu din cartea New Products Management, de Merle Crawford şi Anthonny di Bendetto şi am găsit următoarele: Creativitatea este activitatea zilnică de a face conexiuni care nu sunt evidente. Craig Wynett,  P&G Majoritatea oamenilor gândesc reproductiv. Geniile  gândesc productiv. Majoritatea oamenilor ar spune că jumătate din 13 e 6,5.…

Dulce studenţie

Cred că am să râd cu lacrimi peste ani când o să-mi amintesc de faptul că mi-am făcut azi borş (sau ciorbă, cum îi ziceţi voi) cu doi cartofi, doi morcovi, o lămâie  şi o ceapă. Deh, carnea scumpă, legumele scumpe şi ele şi parcă bucuria că-s aici şi că…

Lumânări şi dragoste

În fiecare seară, la o străduţă de unde stau eu, trec pe lângă apartamentul unui cuplu care ia cina la lumina lumânărilor. Nu ştiu dacă v-am mai spus, dar locuinţele olandezilor au geamuri mari, care încep de undeva de pe la nivelul genunchilor şi care de cele mai multe ori nu-s acoperite de nimic. Şi dacă asta m-a scandalizat în primele zile, gândindu-mă că numai minţi bolnave şi-ar putea trăi viaţa ca pe o scenă, în văzul tuturor, fără pic de intimitate, mi-am dat seama că numai privirea mea era hulpavă şi însetată de ce fac ei. În rest, lumea trece indiferentă şi nici nu observă că unii gătesc, alţii citesc, alţii îşi fură sărutări iar alţii se joacă cu copiii. Şi oricât m-aş obişnui cu priveliştea asta şi oricât aş încerca să merg cu privirea numai înainte, nu pot să nu fiu câteodată furată de ce e dincolo de geamuri. …

Corpul Uman

Colega de cameră foloseşte site-ul ăsta când învaţă (e studentă la fizioterapie): http://www.getbodysmart.com/ Am intrat şi eu puţin pe el, am să revin cu siguranţă când am timp şi vi-l recomand şi vouă, mai ales dacă studiaţi ceva legat de asta.

Din jurnalul Oanei Pellea

Cristina, o prietenă de-a mea şi-o cititoare a blogului, mi-a făcut, cu ajutorul unor alţi doi prieteni (vă mulţumesc, Dan şi Monel), unul din cele mai frumoase cadouri de când sunt aici, în Amsterdam: Jurnalul Oanei Pellea. Pentru că, evident, m-am regăsit în câteva din momentele dramatice ale vieţii ei şi pentru că mi s-au întipărit unele replici, am să vi le împărtăşesc:
  • Dacă umbra după noi va rămâne dreaptă, ce contează că ne trage pământul şi ne cocoşează de ajungem să ne sprijinim în baston? De fapt, nu ştiu dacă ne apasă pământul sau ne apasă cerul.
  • Purtăm ochelari ca să ascundem ce gândim, ca să vedem, dar să nu fim "citiţi". Sunt buni ochelarii de soare. (...)Mi-e greu să mă uit prin ochelari de soare în ochii oamenilor. E un schimb inegal.
  • Frica îi reduce pe toţi la esenţă. (...) Toţi se gândesc la cei pe care-i iubesc. Toţi înţeleg că nimic, de fapt, nu e important- decât că eşti în viaţă.

Iarăşi fără de cuvinte

Scenariul a fost asemănător cu cel de atunci. Mă grăbeam să plec spre şcoală, mă îmbărbătam pentru a face faţă ploii de afară şi a sunat telefonul, de data asta. Iarăşi olandeză, iarăşi am cerut engleză, iar am aflat că mă aşteaptă ceva jos. Şi pachetul era la fel ca…

Ajutor

Am dat peste un post în care se cere ajutor de la cititorii care ar putea ştii un medic bun în ţară şi pentru că situaţia e una foarte dureroasă şi din păcate eu nu ştiu pe cine să recomand, m-am gândit că poate unul din voi are vreo idee:…