Dulce studenţie

Cred că am să râd cu lacrimi peste ani când o să-mi amintesc de faptul că mi-am făcut azi borş (sau ciorbă, cum îi ziceţi voi) cu doi cartofi, doi morcovi, o lămâie  şi o ceapă. Deh, carnea scumpă, legumele scumpe şi ele şi parcă bucuria că-s aici şi că…

Lumânări şi dragoste

În fiecare seară, la o străduţă de unde stau eu, trec pe lângă apartamentul unui cuplu care ia cina la lumina lumânărilor. Nu ştiu dacă v-am mai spus, dar locuinţele olandezilor au geamuri mari, care încep de undeva de pe la nivelul genunchilor şi care de cele mai multe ori nu-s acoperite de nimic. Şi dacă asta m-a scandalizat în primele zile, gândindu-mă că numai minţi bolnave şi-ar putea trăi viaţa ca pe o scenă, în văzul tuturor, fără pic de intimitate, mi-am dat seama că numai privirea mea era hulpavă şi însetată de ce fac ei. În rest, lumea trece indiferentă şi nici nu observă că unii gătesc, alţii citesc, alţii îşi fură sărutări iar alţii se joacă cu copiii. Şi oricât m-aş obişnui cu priveliştea asta şi oricât aş încerca să merg cu privirea numai înainte, nu pot să nu fiu câteodată furată de ce e dincolo de geamuri. …

Iarăşi fără de cuvinte

Scenariul a fost asemănător cu cel de atunci. Mă grăbeam să plec spre şcoală, mă îmbărbătam pentru a face faţă ploii de afară şi a sunat telefonul, de data asta. Iarăşi olandeză, iarăşi am cerut engleză, iar am aflat că mă aşteaptă ceva jos. Şi pachetul era la fel ca…

Revin

Pentru că un suflet drag mie ajunge curând în Amsterdam, am să mă retrag niţel din online pentru câteva zile şi-am să revin la mijlocul săptămânii viitoare, sau mai devreme doar sporadic să vă povestesc ce-am mai văzut şi ce-am mai trăit. Un uichend fain!

Prefer bărbaţii

Tocmai m-am întors cu fum ieşindu-mi pe urechi de la un curs. Ţinut de o femeie căreia i-ar fi stat mai bine tăcând. Nu-i contesc capacităţile de cercetător. Dar ca şi profesor ne adoarme. Pe mine şi pe restul de 30 de studenţi. Vorbeşte molcom, cu privirea fixă. În spatele…

Cum fu la meci

Ete binişor. Meciul în sine n-a fost spectaculos, iar faze care să mă lase fără respiraţie să fi fost vreo două. Merită punctat:
  • terenul mi-o părut mult mai mare în realitate, decât mi-l închipuiam eu când mă uitam la teveu
  • am avut vedere spre tot terenul, eram pe-o parte, cam în dreptul liniei de mijloc a terenului (care probabil poartă un nume, da n-am de unde să-l ştiu eu)
  • Andrei a fost incredibil de răbdător cu mine şi mi-a răspuns calm la toate întrebile mele dese şi uşor retarde.
  • intrarea pe stadion s-o făcut super civilizat şi rapid.
  • eram înconurată de fani Ajax dar mă bucuram vizibil la fazele faine de la Poli, deşi cu o uşoară teamă. Nu s-a luat nimeni de mine.

Cerere în căsătorie

Poza de mai jos e făcută în Amsterdam de Justin,un prieten de-al meu pasionat de fotografie. Plăcuţa e prinsă de o bancă de pe unul din malurile unui canal de aici. Şi îmi tot închipui cum s-o fi întâmplat... Probabil că el a invitat-o la o plimbare, i-a şoptit câte-n…

Primu´ meci din viaţa mea

Pe principiu că ¨prima oară nu se uită niciodată¨, bănuiesc că şi pentru mine o să fie memorabilă experienţa de joia viitoare, cân mă duc pe Amsterdam Arena, să văd pe Poli Timişoara cum bate pe Ajax. Bilet am mulţumită lui Andrei şi sper să nu fie nimica traumatizant pe-acolo.…

Relaţii cu clienţii

Îmi cumpăr ceai şi cafea de la un etiopian pe care l-am cunoscut a doua zi după ce m-am mutat aici. M-a mirosit de cum am intrat că-s nouă în cartier, a ştiut din prima că-s studentă, mi-a urat bun venit, mi-a spus unde găsesc supermarket şi unde-i banca cea…

Cin se uită după mine?

Mergeam agale pe holurile facultăţii zilele trecute, singurică-singurică şi m-am simţit privită. Ştiţi sentimentul. Mergeţi cu capul înainte, cufundat în propria lume, nu vă uitaţi sub nici o formă în jur şi totuşi simţiţi o pereche de ochi odihnindu-se pe domnia voastră. Ete cam aşa şi eu. Şi m-am oprit.…