Buburuze împotriva violenţei

Dacă vă uitaţi cu atenţie pe străzile Amsterdamului o să observaţi multe buburuze din astea: Mesajul pe care îl transmit ele este unul împotriva violenţei şi este iniţiat de o organizaţie non-profit din Olanda. Asta în caz că v-ar fi mirat numărul mare de desene de pe străzi.

Fără de cuvinte

Mă grăbeam azi spre şcoală când a sunat cineva la interfon. Ocazie cu care am aflat şi eu cum sună şi mai ales unde anume e localizat la mine în cameră (nu, nu e chiar lângă uşă, cum m-aş fi aşteptat). Un nene a început să-mi vorbească grăbit în olandeză. Am dat-o pe engleză şi l-am rugat să aştepte că vin imediat. Am coborât în şlapii mei cei portocalii, cu părul uşor vâlvoi şi l-am găsit în faţa blocului cu o cutie şi multe hârtii. În olandeză. Pe care le-am semnat, înţelegând repede că e vorba de un pachet pentru mine. Arăta cam aşa: Şi înăuntru am găsit asta: …

Festivalul Thailandez din Amsterdam

La invitaţia unui prieten din Thailanda şi la promisiunea că se lasă cu degustări (ceea ce s-a şi întâmplat), am căscat şi eu ochii la festival. Ete ce m-o fascinat: 1. Oamenii ăştia care sculptau în fructe şi legume cu o migală aproape enervantă:

Norocu´ e iad uneori

Am stat la o vorba ieri cu un thailandez şi din una-n alta am ajuns la subiectul care-mi place mie cel mai mult, şi anume cum se ciocneşte în diverse ţări-culturi ale lumii şi mai ales ce se zice. Şi l-am învăţat pe noul meu prieten cum să zică noroc…

Cât de scump să fie costumul?

În cadrul cursurilor introductive de aici, în care se discută generalităţi care ţin de ce trebuie să facem în calitate de stundeţi ai Universităţii din Amsterdam, ne-a vorbit şi decanul Facultăţii de Drept. Pe care îl cheamă Edgar du Perron, care are vreo 44 de ani, care a devenit profesor universitar la doar 34 de ani şi care şi-a terminat masterul şi doctoratul Magna cum Laude. Un om genial, cu alte cuvinte. Mai multe despre el, icişa. Şi foarte spiritual. L-au invitat pe scenă spunându-i doar numele şi titlul, ceea ce l-a făcut ca imediat după ce a luat microfonul în mână să exclame: Wow, this is the shortest introduction I´ve ever had :D

Scump, dom´le, scump!

Pen´că ai mei fraţi au aterizat prin garduri şi dincolo de garduri cu ale lor biciclete când erau copii, eu nu am avut bicicletă când eram mică. Mai mult decât atât, eram terorizată de gândul de a mă urca pe aşa ceva, ştiind pe de rost povestea cu bicicletele îndoite şi capetele sparte de după aventurile lor pe două roţi. Şi dacă iniţial mi-a fost greu să fiu singuru copil fără biclă din grup, am învăţat apoi să îmi aleg alte grupuri, unde deţinerea unei biciclete şi a şti cum să mergi cu ea nu era o condinţie sine qua non. …

Space Invaders şi-n Amsterdam

V-am povestit despre fenomen în postul ăsta şi ăsta. Ete-l şi-n Amsterdam (click pe poză pentru mărire). În a doua poză nu ştiu sigur dacă e un mozaic din seria Space Invaders (pentru că e cam mare şi uşor atipic), da m-am gândit să vi-l împărteşesc şi vouă. Aveţi idee…

Ce le place şoarecilor

În căminul ultra-central în care sunt cazaţi prietenii mei (şi da, sunt puţin invidioasă din cauza asta), în fiecare cameră se află câte o cutie din asta şi un mesaj ca cel de mai jos. Ceea ce nu mă miră foarte tare, pentru că şi data trecută când am stat…

Mă las de salată

Am fost la  zoo zilele trecute şi m-am întâlnit cu un hipopotam. Care hipopotam mânca salată. Am văzut eu când îl hrănea. Eu mănânc destul de des salată, dar uitându-mă la el şi apoi la mine mi-am dat seama că mai bine aş înceta cât încă e timp :D Apoi…