Ete binişor. Meciul în sine n-a fost spectaculos, iar faze care să mă lase fără respiraţie să fi fost vreo două.
Merită punctat:
- terenul mi-o părut mult mai mare în realitate, decât mi-l închipuiam eu când mă uitam la teveu
- am avut vedere spre tot terenul, eram pe-o parte, cam în dreptul liniei de mijloc a terenului (care probabil poartă un nume, da n-am de unde să-l ştiu eu)
- Andrei a fost incredibil de răbdător cu mine şi mi-a răspuns calm la toate întrebile mele dese şi uşor retarde.
- intrarea pe stadion s-o făcut super civilizat şi rapid.
- eram înconurată de fani Ajax dar mă bucuram vizibil la fazele faine de la Poli, deşi cu o uşoară teamă. Nu s-a luat nimeni de mine.
…