hoinărind

Abia acum am realizat că e mai mult de o săptămână de când n-am mai scris. E şi netul de vină, e şi laptopul care merge prooooost de tot cu Windows Vista şi evident îs şi eu.

Să vedem ce mai fu pe-aici:

• În excursia din parcul naţional Laheema am fost devorată de ţânţăroaice grăsane Şi nesătule. Mi-au intrat sub tricou, în pantaloni şi chiar în Şosete !!! Ne-am plimbat câteva ore într-un ţinut mlăştinos absolut suberb, am reuşit să pierdem pentru câteva zeci de minute pe unul din membrii grupului şi aveam cu toţii ceva în comun: ne scărpinam continuu. Mi s-a umflat pielea rău de tot şi s-a întărit acolo unde am fost pişcată, iar acum s-au făcut vânătăi în locul petelor roşii. Ciudaţi ţânţarii de-aici.
• Am vizitat câteva sate de pescari şi am aflat un secret de-al locului. Plajele sunt pline de stânci, iar roci imense sunt împrăştiate şi în apă. Localnicii spun că dacă ajungi până la stânca cea mai mare şi baţi de trei ori în unul din pereţii ei, o să ai curând un copil. La rândul lor, copiii ştiu cu toţii că ei provin din stâncă şi n-ar crede nicicând vreo poveste cu barză sau alte păsări.