Îs momentele alea triste în viaţă când orice ai face, nu se mai întâmplă ce trebe să se întâmple.
O să scriu în cele ce urmează despre turismul românesc şi promovarea lui în mediul online, răspunzând în felu ăsta provocării lansate de
Manafu.
Turismul nostru e un falus în moarte clinică. I s-o adus la căpătâi de tăte...şi blonde şi brunete şi sâni, că cic-ar fi la modă, şi jucării colorate şi tălpi de picioare, umblă vorba c-ar fi încercat şi cu subsiori. Spectacol grotesc. Jdemii de fetişişti în juru-i, speculanţi de toate categoriile morale, duşmani şi preteni deopotrivă stau cu balele curgânde să vadă ce şi cum se-ntâmplă. E...aici e buba. Se uită pre multă lume. Şi cân pre multă lume aşteaptă şi când stresul e mare şi stimulentele în exces, monsieur cedează. Chestiune de bun simţ.
Aşa că propun să facem un pas în spate. N-o să-i fie uşor să se scoale....Multă vreme o să se râdă încă de impotenţa lui prelungă şi-au să-i crape fălcile de ruşine de câte ori o să-i zâmbească vreo pereche de buze, de orice soi or fi fiind ele. Dar o va face, dacă facem şi noi la rându-ne un pas niţel în spate.
Turismul suferă şi tătă lumea râde de el. Îi ia aerul. Să-l ducem aşadar pe un alt pat....Să-l urcăm pe net. Şi acolo să nu-l punem cel mai sus, ci să-l pitim oleacă. Să-l ascundem de cei răi.
…