Viaţa în doi, trei, patru…

După cum mulţi dintre domniile voastre ştiu deja, eu îmi trăiesc tinereţile în căminul Moxa. Nu comentez nimica azi despre condiţii de cazare şi alte cele, ci mă voi referi puţin la experienţa mea de vieţuit cu mai mulţi copii în aceeaşi cameră. Acum suntem 4 fete cucuiete şi ne…

Cine-i vinovat?

Mi-a mărturisit un prieten de curând că a mâncat friptură de căprioară. Fireşte că mi s-a revoltat fiecare celulă din mine şi-am explodat: Adică din cauza ta a murit o căprioară!!!... Ai ucis-o pe Bambi! Replica lui: Nu-i adevărat, Ralu. Era moartă deja când am ajuns eu la restaurant.

Despre dans şi muncă

Am fost aseară la Ad Break în Music Club. Evenimentul în sine a fost destul de interesant, deşi mi-ar fi plăcut ceva mai multă interacţiune între ei, zeii de pe scenă, şi muritorii de rând din public. Cuvintele memorabile ale serii vin din partea lui Răzvan Căpănescu şi nu mai…

Leiden

Leiden e cunoscut în principal datorită Universităţii de aici, recunoscută în plan mondial ca fiind una din cele mai bune, mai ales pe filiera umanistă. M-a surprins în mod plăcut că în Gara din Leiden, Universitatea Leiden avea un spaţiu de prezentare. Cu broşuri, cu studenţi gata să-ţi răspundă la…

Haarlem

M-am îndrăgostit de Haarlem înainte să cobor din tren. Oraşul e suberb chiar şi văzut printr-un geam, în viteză. Se remarcă de departe Biserica St. Bavo, din centrul vechi care, alături de Moara de vânt De Adriaan e unul din simbolurile oraşului. Dincolo de informaţii pe care le puteţi găsi…

Bruxelles

Am scris postul ăsta când încă eram în tren şi am avut senzaţia că l-am şi publicat. Din păcate, wirelessu de prin nu mai ţin minte ce staţie a eşuat, aşa că îl public acuma, la câteva ore după. Între timp am ajuns unde trebuia, m-am învârtit ca un câine…

Cu trenul prin Olanda

Zilele astea am hoinărit prin Haarlem şi Leiden. Trist că a plouat şi plouă şi-acum, dar îs călduţă în suflet şi asta e cel mai important :D Cine mă cunoaşte ştie că îs adepta nopţilor în tren, ştie că CFR e un brand aparte pentru mine, că iubesc zgomotul pe care îl fac trenurile româneşti, că mă săgeată fluierul de dinainte de plecare, că mă simt a nimănui şi-a tuturor când îs pe drum. Ador să stau pe coridor, cu geamul deschis şi o glugă pe cap, care să-mi ferească eventualele lacrimi de priviri indiscrete. Râd şi plâng cu o intensitate aparte pentru că atunci când pământul îmi fuge pe sub picioare, simt că înţeleg viaţa şi repeziciunea ei cel mai bine. Am mai scris aici despre asta http://www.ralucahritcu.ro/2007/09/25/taios/ În Olanda e puţin altfel.
  • Începând cu aspectul gărilor. Fiecare din ele nu e doar o gară, ci un loc de relaxare, cumpărături, luat masa, magazine de suveniruri, supermarketuri etc. Magazinele şi localurile sunt dintre cele mai bune, preţurile sunt mari, curăţenia exemplară, toate zonele importante sunt semnalizate corespunzător, ca tabela cu informaţii, toaletele, ghişeele de vânzare a biletelor. Toalete sunt foarte curate, cu tot cu săpun, hârtie igienică şi uscătoare de mâini nedistruse. Pare incredibil, da ei nu dau cu picioru în tot ce prind. Or fi modificaţi genetic.

Căi încurcate

După primele cinci minute de aşteptat în aeroportul Băneasa, l-am sunat pe Dan şi i-am mărturisit că vreau înapoi la moguli, în Otopeni. Îl citez acuma şi vă mărturisesc că e ca în staţia de maxi-taxi. Dezorganizare, îmbulzeală, oameni stând la cozi greşite, gigoloi italiano de nuş câţi euro, tot…