O poftă de teatru s-a dezlănţuit în mine, aşa că am văzut o nouă piesă de curând.
Dineu cu proşti. O piesă la care găseşti cu greu bilet şi la care râzi copios. N-am să stric hazul momentelor, dar am să împărtăşesc totuşi unul.
Se explică la început ce e ăla un dineu cu proşti. Un dineu la care oameni care se consideră inteligenţi vin însoţiti de tot soiul de proşti ca să-i provoace să discute între ei şi eventual ca să aleagă un câştigător. Un prostul proştilor, cum ar veni. Iar cel căruia i se explică noţiunea îşi aminteşte cu nonşalanţă că a participat şi el la dineuri similare în studenţie, nu cu proşti însă, ci cu urâte. Am decis să studiez cu atenţie invitaţiile la mese festive pe care am să le primesc de-acum înainte :)
…