De prin Olanda

Pentru că n-am pre avut timp până acuma, am rămas puţin în urmă să vă povestesc cum am petrecut uichendul trecut cu prietenii mei. În principiu, am hoinărit prin magazine, pe străzi, am fost la Muzeul de Ştiinţe Aplicate Nemo, la Muzeul de Istorie, apoi cu maşina prin nordul Olandei.…

Afsluitdijk – Autostradă pe apă

Azi vă spun despre Afsluitdijk, adică despre un dig construit între 1927 şi 1933, lung de 32 de km, care separă Marea Nordului de lacul IJ şi care leagă regiunile North Holland şi Friesland ale Olandei. Care arată cam aşa (poza e făcută de Iustin, prietenul fotograf de care v-am…

Puterea numelui

Mă tot gândeam cum ar fi să lucrezi pentru unul din ăştia şi să-ţi scrie pe cartea de vizită că eşti PRManager sau mai ştiu eu ce la DirtyDicks. Sau să zică ai tăi copii unde lcrează mami...:

Cum fu în Amsterdam

Mi-am dorit destul de mult să văd ce şi cum se întâmplă de ziua reginei, iar aşteptările mi-au cam fost confirmate. Dezmăţ total. O mare de oameni pe străzi. Bere şi iarbă. Nebunie. Am aflat următoarele: nu se mai vând ciuperci magice, pentru că au devenit ilegale. În schimb, se…

Leiden

Leiden e cunoscut în principal datorită Universităţii de aici, recunoscută în plan mondial ca fiind una din cele mai bune, mai ales pe filiera umanistă. M-a surprins în mod plăcut că în Gara din Leiden, Universitatea Leiden avea un spaţiu de prezentare. Cu broşuri, cu studenţi gata să-ţi răspundă la…

Haarlem

M-am îndrăgostit de Haarlem înainte să cobor din tren. Oraşul e suberb chiar şi văzut printr-un geam, în viteză. Se remarcă de departe Biserica St. Bavo, din centrul vechi care, alături de Moara de vânt De Adriaan e unul din simbolurile oraşului. Dincolo de informaţii pe care le puteţi găsi…

Cu trenul prin Olanda

Zilele astea am hoinărit prin Haarlem şi Leiden. Trist că a plouat şi plouă şi-acum, dar îs călduţă în suflet şi asta e cel mai important :D Cine mă cunoaşte ştie că îs adepta nopţilor în tren, ştie că CFR e un brand aparte pentru mine, că iubesc zgomotul pe care îl fac trenurile româneşti, că mă săgeată fluierul de dinainte de plecare, că mă simt a nimănui şi-a tuturor când îs pe drum. Ador să stau pe coridor, cu geamul deschis şi o glugă pe cap, care să-mi ferească eventualele lacrimi de priviri indiscrete. Râd şi plâng cu o intensitate aparte pentru că atunci când pământul îmi fuge pe sub picioare, simt că înţeleg viaţa şi repeziciunea ei cel mai bine. Am mai scris aici despre asta http://www.ralucahritcu.ro/2007/09/25/taios/ În Olanda e puţin altfel.
  • Începând cu aspectul gărilor. Fiecare din ele nu e doar o gară, ci un loc de relaxare, cumpărături, luat masa, magazine de suveniruri, supermarketuri etc. Magazinele şi localurile sunt dintre cele mai bune, preţurile sunt mari, curăţenia exemplară, toate zonele importante sunt semnalizate corespunzător, ca tabela cu informaţii, toaletele, ghişeele de vânzare a biletelor. Toalete sunt foarte curate, cu tot cu săpun, hârtie igienică şi uscătoare de mâini nedistruse. Pare incredibil, da ei nu dau cu picioru în tot ce prind. Or fi modificaţi genetic.