Sid din Ice Age

Spre dimineaţă visam că Sid e în faţa blocului meu de la Botoşani. Eram cu nepoată-mea în sufragerie şi l-am văzut întâmplător pe geam. Era mult mai mare decât în film (faţa îi ajungea la nivelul etajului 1). Şi puştoaica m-o întrebat dacă putem merge să ne jucăm cu el.…

Uite de-aia!!

Vă sună cunoscut titlul? Aţi răspuns în felu ăsta de multe ori cân aţi auzit Da de ce? Aşa-i că vă cam ocolesc prietenii în utlima vreme? Şi nici sex nu mai faceţi aşa des, că pe partener(ă) îl/o doare capul? Nimănui nu-i plac oamenii complexaţi. Aia care din frica de a nu le fi trădată neştiinţa sau lipsa de argumente logice sau lipsa de chef şi acreala în care se scaldă zilnic răspund sec cu Uite de-aia! când le ceri o explicaţie. Vă mai amintiţi de profesorii nebuni din liceu cărora n-aţi fi avut curajul să le spuneţi că n-aţi înţeles sau să le adresaţi o întrebare, oarecare? Fie-vă milă de ei. Duceau o viaţă tristă. Şi-au făcut un zid în jurul lor ca nu cumva să vedeţi putreziciunea de dinăuntru. Ei vă spuneau cât ştiau, vă cereau să repetaţi ca papagalii şi aici îşi terminau îndatorirea de falşi pedagogi. Comparaţi-i cu profesorii care vă încurajau să întrebaţi, care se bucurau dacă le spuneaţi vreo noutate de care ei nu auziseră încă şi care se documentau până ora viitoare, ca să vă ţină piept argumentelor. Gândiţi-vă la părinţii care zbiară la copii să nu facă aia, să nu facă ailaltă, iar când glăsciorul îndrăzneşte să-ntrebe de ce, primeşte eventual şi-o palmă pentru cutezare. Cam ce fel de oameni or să crească ei? Cam cum se vor comporta ei în relaţiile lor de prietenie şi de dragoste? Au să explice vreodată de ce? Nu, pentru că nimeni nu le-a explicat lor. …

NU!

Înainte să purcedeţi la cetit postul, trebe cetit Fetiţa care l-a luat pe NU în braţe, de Octavian-Pancu Iaşi. Am găsit aici textul, dar cred că e unul adaptat. Eu am auzit povestioara într-una din puţinele zile cât am fost la grădiniţă şi am citit-o când eram ceva mai măricică.…

Ce mai e nou

am trăit două zile într-o altă lume şi mi-a fost tare bine. Am revenit de curând şi mi-e, din nou, bine am scăpat de un proiect care mi-a consumat multe ore din viaţă (un eseu academic despre antreprenoriat şi networking). Am să vă povestesc curând câte ceva din cele esenţiale…

Durerea de a nu avea dreptate

Lucrez la un proiect de echipă. Cel în care ne certăm juma de oră să stabilim la ce oră ne vedem data viitoare. Am făcut un chestionar. Un om insista să fie făcut într-un anume fel. Eu îl contraziceam, pentru că ce propunea el era greşit. Cu argumente. El a…

Totu în jurul chiloţilor şi şosetelor

N-am să fiu pre activă zilele ce urmează. E iar durere cu dedlainuri la proiecte şi nici nu sunt în starea care să mă ţină aici. M-am gândit totuşi să vă împărtăşesc că am descoperit o oareşce rutină în viaţa mea şi a colegei de cameră care graviteză în jurul…

Invazia şoarecilor

Le-am tot plâns de milă unor prieteni de aici care stau într-un cămin în care locuiesc şi şoareci. Multe familii de şoareci. Apoi m-am întâlnit cu un maus din ăsta în supermarket, pe la ora închiderii. Apoi am primit cadou un şoarece de pluş într-o cutie de bomboane de la…

Diplomaţie

V-am mai povestit de colega mea de cameră din Austria. Cu care mă înţeleg foarte bine. Un lucru m-a frapat la ea, dar am reuşit să trec şi peste asta. Lipsa de diplomaţie. Sau nici măcar nu cred că e asta, ci dimpotrivă, e o diplomaţie cu care eu nu…