Versuri cu tâlc
De când cu P.O.H.U.I., am prins drag de Carla's Dreams. Hip hop-ul poate să transmită mesaje brutale şi fără cuvinte brutale, aşa cum reuşeşte trupa asta în Scrisoare fratelui mai mic (vezi video de mai jos).
…
Author: raluca
Citită din spaţiu
Rutina zilnică zice să îmi verific numărul de vizitatori pe blog în fiecare dimineaţă. Mă uit la câţi au fost în ziua precedentă, iar Google Analytics îmi arată şi câţi vizitatori am exact în momentul verificării. Azi dimineaţă eram urmărită din spaţiu. Mai precis, de 41 de vizitatori din spaţiu…
Ne descurcăm fără?
Povestea dimineţilor mele recente e legată de telefoane cu scântei către call-centerul unui provider de net. S-a rezolvat prin abonarea la o reţea dă cartier.
Cele 4 zile fără net m-au determinat întâi să aproape ating limita de net mobil, deci să închid preventiv şi conexiunea asta şi apoi să mă deconectez total, culminând cu plantarea unor flori.
Acum, că totul merge ca pe roate din nou, m-am apucat să mă gândesc la viaţa fără net. Nu cum aş duce-o eu fără net, sau eu şi înc-o mână de oameni, dar cum ar duce-o o lume întreagă fără.
…
Care-i scorul?
Despre fotbal o să vorbesc, deşi am auzit întrebarea de mai sus şi în alt context, nedemn de comentat aici. Aşadar, discutam cu un prieten despre fotbal (faptul că nu mă pricep nu mă opreşte să discut :P) şi mi-au încolţit în minte nişte curiozităţi legate de scoruri.
Mă interesează următoarele (toate întrebările se referă la meciuri serioase, adică din vreun campionat oficial, nu din spatele blocului :P):
…
Cârciumile ca punct de reper
În Botoşani propuneam adesea să ne vedem în faţă la câte-o cârciumă. În faţă la Cireşarii, la El Paso, La Strada. Adresele de domiciliu sau de muncă ale cunoscuţilor se exprimau cam aşa: în spate la Mioriţa, vis-a-vis de Iorgu, vis-a-vis de Unicat, desupra la Nufărul. Nu o dată am dat instrucţiuni de felul ăsta celor rătăciţi: mergi drept până vezi restaurant Podu de Piatră pe dreapta, apoi fă prima la stânga.
…
Dineu. Cu urâte. Cu proşti
O poftă de teatru s-a dezlănţuit în mine, aşa că am văzut o nouă piesă de curând. Dineu cu proşti. O piesă la care găseşti cu greu bilet şi la care râzi copios. N-am să stric hazul momentelor, dar am să împărtăşesc totuşi unul.
Se explică la început ce e ăla un dineu cu proşti. Un dineu la care oameni care se consideră inteligenţi vin însoţiti de tot soiul de proşti ca să-i provoace să discute între ei şi eventual ca să aleagă un câştigător. Un prostul proştilor, cum ar veni. Iar cel căruia i se explică noţiunea îşi aminteşte cu nonşalanţă că a participat şi el la dineuri similare în studenţie, nu cu proşti însă, ci cu urâte. Am decis să studiez cu atenţie invitaţiile la mese festive pe care am să le primesc de-acum înainte :)
…
Caiet de expresii frumoase
La asta m-am gândit încă de la primele pagini din Toate bufniţele, de Filip Florian. La caietul de expresii frumoase din clasa a IV-a pe care îl îmbogăţeam pe măsură ce descopeream în lecturile mele un nou epitet, o personificare sau cine ştie ce altă figură de stil care mă impresiona. Le notam conştiincioasă, fără să le disec însemnătatea şi-mi închipuiam că mi-aş fi închipuit eu întâia oară alăturarea aceea frumoasă de cuvinte.
Nu ştiu dacă Filip Florian urmează doar umil un patos al condeiului pe care-l ţine în mână şi care e însufleţit de cine ştie unde, dacă zgândăreşte ideile ca pe pisici sau dacă zămisleşte cuvintele cu chin şi durere până se fac expresii frumoase. Dar ştiu că fiecare pagină mi-a întărit convingerea că e un meşteşugar de cuvinte şi că vreau să mă înfrupt şi din celelalte cărţi de până la bufniţe.
Câteva fragmente, ca să vă stârnesc:
…
De ce nu răspunzi la telefon?
Primesc întrebarea asta suficient de des cât să mă determine să explic de ce e o întrebare absurdă. Ca mai apoi, în loc de răspuns, să pot da link :). Şi dacă s-o potrivi, să faceţi şi domniile voastre acelaşi lucru.
Începem cu începutul: întrebarea nu e ok, pentru că dacă o aud pe calea undelor (sau firelor) înseamnă că deja am răspuns. Corect ar fi De ce nu ai răspuns la telefon mai devreme?
…
Poziţia copilului – Pumn de realitate
Am citit suficient de multe reviewuri înainte să intru în cinema cât să fiu convinsă că povestea în sine nu e spectaculoasă, pentru că Poziţia Copilului e mai ales despre potretul bolnăvicios al unei mame care nu acceptă maturizarea fiului ei.
Am ieşit răscolită aproape două ore mai târziu, marcată deopotrivă de portret şi de poveste. Aproape fiecare scenă mi-a stârnit un val de amintiri, de revolte înăbuşite de neputinţa de a schimba realitatea. Că până la urmă filmul asta e: un pumn de realitate. Brusc, tăios, fără mănuşă.
…
Amintiri şi poveşti mai deochiate
Mi-am dorit de mult ca citesc amintirile deocheate ale lui Neagu Djuvara şi ziua mea a fost un prilej bun pentru nişte prieteni să-mi ofere cartea.
N-am să vă fac vreun rezumat, nu vă divulg vrea întâmplare şoadă* pentru că vă încurajez să citiţi în întregime poveştile, însă extrag un sfat tare bun pentru învăţarea limbilor străine:
…