Author: raluca

Copilăria nu trece, ci se pierde

Dar nu-i o pierdere definitivă. Asta-i senzaţia pe care am avut-o citind Băiuţeii. Am citit-o pentru că v-am spus deja că m-a intrigat Filip Florian. Acum m-am convins că şi el, şi fratele lui au condei. Amândoi m-au convins că încetăm să fim copii când începem să găsim explicaţii pentru miracole de zi cu zi, ca spiriduşii sau fantomele. Dar m-au convins şi că, o dată pierdută, copilăria vine înapoi ori de câte ori o invoci. Nu stă, dar vine cât să te hrănească când ţi-e foame să fie totul posibil. O chemi uşor, amintindu-ţi de întâmplări despre care aproape ai uitat că fac parte din tine. O chemi eliberându-te de gânduri pe care le-ai ascuns, pentru că se leagă de fapte pentru care fi fost pedepsit de te-ar fi ştiut cineva făptaş. …

Pledoarie pentru intimitate socială

Vasta experienţă de viaţă de până la rotunda etate de 25 de primăveri m-a condus către o concluzie: oamenii care te cunosc cu adevărat sunt ăia care locuiesc sau au locuit cândva cu tine. Mi-am dat seama de asta recent când am petrecut un week-end cu fetele mele de la 124 (camera de cămin 124, cămin Moxa D, anii studenţiei la ASE). Cele patru cucuiete am decis la momentul dureros al despărţirii că în fiecare an vom avea măcar o noapte în care vom dormi din nou sub acelaşi acoperiş, că să fie ca pe vremuri (adică să ne povestim toate prostiile până adormim). Iar anul ăsta în timp ce ne puneam la curent cu noutăţile mi-am dat seama că nu e nici un aspect al vieţii fiecăreia despre care celelalte să nu ştie măcar puţin. …

Iar ciripesc

În tinereţe eram destul de activă pe Tuităr. Azi mi s-a făcut din nou poftă aşa că am dat mileurile la o parte şi am şters bine praful. Să vedem dacă mai ştiu cum se face. Mă găsiţi aici. Am să postez linkuri către posturile mele noi + ce mai…

Idei de rumegat #1

Blogăr fiind, alte bloguri cutreier. Şi găsesc poveşti sau idei faine. Blogăr fiind, mai departe le dau. Iar voi, cetitori fiind, de ele vă bucuraţi. Ideal, mai departe le daţi Azi am aflat aşa: …

Şi ţambalul are zei

Că îmi plac lăutarii, ştiţi deja de aici. Că dintre lăutari îmi plac mai cu seamă cei care stăpânesc ţambalul, aflaţi acum. Iar dintre aceia de seamă, cel mai tare îmi place Toni Iordache. Urmăriţi-l cu atenţie şi veţi vedea că focul lui nu e în mâini, e în tot corpul. Mereu mi-am închipuit că motivul pentru care mulţi din marii artişti închid ochii când se scaldă în muzica ce iese natural din ei către lume e tocmai ca să nu se piardă din focul care alimentează tot procesul. …

CCCC Ce-i ăla şef perfect?

Inaugurez azi o categorie nouă de posturi. Fiecare titlu o să înceapă cu CCCC - Curiozitatea Celei Care Calcă. Aşa cum am explicat deja aici, am tot felul de activităţi paralele cu călcatul, care-mi fac suferinţa tolerabilă. Când aflu ceva demn de răspândit, am să scriu aici cu CCCC în faţă. La sesiunea cea mai recentă de corvoadă întru supunere socială (căci gura lumii judecă aspru oamenii şifonaţi - adică boţiţi, aşa cum zicem eu şi alţii de pe dulcele plai botoşănean), am ascultat un discurs TEDx despre şeful perfect. (video mai jos) …

Life of Pi. Intersecţie de paralele

Că paralelele nu se intersectează o ştiu până şi cei pentru care geometria a fost una din caznele zbuciumatei tinereţi. Recomand filmul Life of Pi tocmai pentru că zdruncină convingerea asta. La nivel metaforic, desigur, dar filmul chiar arată puncte de intersecţie acolo unde mulţi oameni se feresc să le vadă. …

Lecţia 3 Cu lanterna prin mintea consumatorului

Lecţia 1 aici | Lecţia 2 aici Sună tentant, dar n-o să meargă cu lanterna. Şi lumină totală încă nu s-a făcut în legătură cu ce se întâmplă de fapt în mintea consumatorului de când are / i se induce o nevoie şi până şi-o astâmpără cu vreun brand. Deci merge doar cu presupuneri testate prin experimente. Şi din nou sunt un fan al lui Keller şi vă explic aşa cum am învăţat şi eu. …