Author: raluca

Nota de plată – cu şi fără circ

La vremea apariţiei lui, articolul ăsta mi-a plăcut mult, pentru că simţeam la fel. Pentru că e ciudat ca la finalul mesei să se întâmple următoarele:
  1. să începi să socoteşti la virgulă,
  2. să constaţi că nu e suma completă după ce a plătit toată lumea,
  3. să resocoteşti doar ca să constaţi că toată lumea a pus bine,
  4. să vezi dacă nu cumva a apărut ceva în plus pe notă,
  5. să constaţi că nota e corectă,
  6. să dea careva suma care mai lipseşte doar ca să se termine mai repede circul,
  7. să continue discuţia despre "da oare de ce n-o fi fost bună socoteala" mult după ce localul a fost părăsit.
…

Idei de rumegat #2

Deşi am lipsit o vreme îndelungată de pe blog, am urmărit cu mult entuziasm ce s-a mai întâmplat. Şi mi-a fost drag să văd că pe unele bloguri s-au aciuat cititori care practic au devenit de-ai casei. Dintre blogurile pe care le urmăresc eu, cel mai vizibil e pe Daily Cotcodac, unde simt că interacţiunea dintre comentatorii fideli a ajuns la un aşa nivel de intimitate, încât mi-e greu să înţeleg pe deplin ironiile. Interacţiunea asta dă un farmec aparte. …

Băutura face bine

Dacă-i apă. Mai jos cea mai recentă reclamă de la Evian (şi cele mai vechi sunt faine, căutaţi pe net). Sursă

Baie cu răţuşte

Copil fiind, am visat printre altele să fac baie cu răţuşte. Nu din alea de plastic, ci din alea galbene, pufoase, măcăitoare, reale. Un accident fericit al sorţii face că sunt mamă de împrumut pentru patru boboci de raţă preţ de câteva zile. Nu, nu mi-am împlinit visul copilăriei, dar mă entuziasmez de fiecare mac-mac. IMAG0976   …

Eu şi sportul #1

Fac parte din categoria aceea de oameni care n-au înţeles beneficiile sportului la momentul potrivit. De la ai mei părinţi, care m-au crescut aşa cum au ştiu ei şi au putut mai bine date fiind constrângerile lor sociale, ştiam că eu am, ca şcolar, un singur scop: să învăţ bine. Să pun mâna pe carte şi să ajung departe. Norocul a făcut că mi-a plăcut cartea şi nu doar că am învăţat, dar am făcut-o  şi cu mare plăcere. Ce nu mi-a plăcut a fost sportul, mişcarea fizică. Şi aici iar mă consideram norocoasă, pentru că ai mei nu mă băteau la cap să fac ceva în sensul ăsta. Aşa că participam la orele de sport şi cam atât. Deşi am un profil de om care caută să se autodepăşească cu aproape orice ocazie, în sport n-am avut în timpul şcolii nici o ambiţie. Făceam minimul necesar şi aşteptam să treacă orele obligatorii. …

Temele se fac pe net

Părinţii nu mi-au verificat temele. Tata m-a învăţat înainte să merg la şcoală să caut în dicţionar. Eu ştiam deja să recunosc literele mari şi îmi făceam loc în ritualul lui zilnic de citit ziarele. Adică luam şi eu câte un ziar şi nu mă lăsam până nu citeam toate titlurile/ cuvintele scrise cu litere mari. Din când în când îl întrerupeam să mai întreb semnificaţia unui cuvânt. În ziua aceea citisem că un bătrân a ajuns la spital pentru că-ţi prinsese penisul într-o sticlă. Ştiam de spital, ştiam de sticlă, nu mi-era deloc clar ce-i ăla penis. Aşa că am pus degetul pe cuvânt, l-am pronunţat clar şi am aşteptat e explicaţie. Tata a venit cu DEX-ul şi mi-a explicat cum sunt aşezate cuvintele acolo şi cum să le caut. Mi-a spus să mă întorc la el dacă nu înţeleg din DEX. A fost o zi minunată pentru că DEX-ul a fost pentru mine atunci jucăria supremă. …

Mai ieftin, dar mai scump

Mă uitam la una din lecţiile lui Dan Ariely despre bani şi durerea despărţirii de ei. Cazul discutat era cel al variantelor de plată pentru un pachet turistic, momentul plăţii fiind criteriul. Economic vorbind, cel mai convenabil pentru client e să plătească imediat ce vacanţa e finalizată (variantă departe de realitate totuşi, n-am auzit de agenţii care să vândă pachete de turism cu plata la final). …

Jucărie nouă pe blog

De azi avem jucărie nouă pe blog. În dreapta sus în pagina principală o să găsiţi un boton de abonare prin email. S-a făcut prin bunăvoinţa unui prieten la cererea unor cetitori care mi-au spus că ei urmăresc cu mai mare uşurinţă noutăţile de pe bloguri dacă au posibilitatea să…

Îţi place sărbuşca?

Aşa cum am mai relatat pe blog, calitatea de botoşăneancă mă face pradă uşoară în ţinutul capitalei. În aparenţă pradă. Când se repede câte-un vultur spre mine curios să ştie dacă în locul din care mă trag am străzi, semafoare, sens giratoriu, curent electric ori apă chiar şi atunci când nu plouă, zâmbesc superioară şi întreb fără nici o legătură cu subiectul în discuţie: Îţi place sărbuşca? …

Despre bani, de către hoţi

Dac-aveţi poftă de o porţie sănătoasă şi totodată amară de râs, recomand Viţelul de aur, de Ilf şi Petrov. E povestea unor escroci de carieră ce se depăşesc pe ei înşişi în efortul de a da de bani, socotiţi panaceu pentru fericire. E amuzant pentru că autorii reuşesc să surprindă minuţios modul de a gândi şi acţiona al unor hoţi (unii simpli găinari, alţii impostori de fineţe) şi lumea strâmtă în care se învârt aceştia. Lume cu orânduire clară - cu membri de seamă, cu învăţaţi şi învăţăcei, cu reguli, cu ierarhii, cu rebeli - ca toate lumile. …